CATALOGUL MANUSCRISELOR
(vorbiri despre poezie)
(vorbiri despre poezie)
Abatele de CUMANIA
Nu vom proclama, în cele ce urmează, suveranitatea cititorului. Ea
trebuie să existe în fiecare din noi, indiferent de ipostaza în
care ne aflăm. Să-l cităm pe Jean Ricardou, critic literar si eseist: „Scriitorul
se citeste pe el însusi, el trebuie să învete să se citească.
În consecintă, el poartă un dialog avînd ca interlocutor alter
ego-ul său interior, unul din personajele care îl locuiesc. El se multiplică,
repliindu-se asupra lui însusi si pentru a avea forta de a „exploda”,
de a invada universul si de a deveni singurul său subiect total”. Deschizînd
această usă în fata receptării, să pornim dialogul cu corespondentii
nostri, strigînd, ca si pînă acum, catalogul manuscriselor:
Alina MANOLE, Iasi. Multumim pentru datele trimise. Nu le putem sti pe toate. Meritati să apăreti în reviste importante, de aceea vă publicăm în acest număr.
Iulian DĂMĂCUS, Gherla. Noi v-am propus cu două poeme, Seară de vară si Tablou, pentru nr. 26. Pentru că nu ati apărut, persoanele care se ocupă cu tehnoredactarea vă datorează scuze. Din al doilea plic reproducem trei poeme. O întrebare se impune, totusi: v-ati gîndit ce rol trebuie să joace fiecare cuvînt într-un text (poem)? Meditati.
Beatrice, Iasi. Multă artificialitate. Faceti o selectie lexicală, mai întîi. Apoi, evitati să fiti pretioasă cînd folositi acel mecanism asociativ propriu fiecărui poet. Cititi poezie bună, deveniti un bun cititor de poezie. Asa vă educati gustul. Pe urmă, cu sinceritate, vedeti dacă mai aveti ceva de spus.
Doru Cosmin RADU, Polonia. Ne scrieti: „Sînt profesor de limba engleză, traducător de poezie si poet. Am descoperit revista „Poezia” si mi-a plăcut”. Felicitări pentru descoperire, sufletul dvs. are nevoie de o asemenea hrană spirituală. Si mai spunem, folosindu-vă cuvintele, că „dintre o mie de oferte alegem numai una”, fiindcă „aproape-n fiecare zi improvizatia-si cere dreptul”: trimiteti traducerile. În rest, vorbele dvs.; „Chiar asa/ La ce sînt buni poetii?/ Ciudată întrebare/ E clar că nu sînt buni de distribuit în filme.// Tare plictisitor trebuie să fie/ să urmăresti un poet la lucru./ Stă, scrie, taie, scrie, taie, stă/ cu sigurantă nu au ce căuta în cinematografie”.
Cu sigurantă, trebuie să mai trimiteti si alte texte pentru a ne face o părere despre poezia dvs.
Daniel TOMA, Husi. Spuneti că sînteti „apreciat de poetii Cristian Simionescu si Marcel Ion Fandarac, de eseistul Luca Pitu si de criticul Theodor Codreanu”. O să vă citez copios, si de bine, si de rău. Plac versurile: „Fugim prin oglinzi/ Căzînd în noi însine”, sau: „Trăiesc într-un tinut mincinos/ Pe străzi obosite”, sau: „Si iarna/ As vrea s-o plesnesc/ Peste fată…”, sau: „Si duhnitoarele monade ce sîntem/ O vină întotdeauna avem”.
În Cîntec despre vină vorbiti despre „Ineluctabila singurătate/ A celor sensibili si gînditori”, dar în următoarele versuri dăm peste „Scenariul umilitor al vietii/ – Această mlastină cu căcat”. Fără a fi pudici, sîntem de acord cu revolta dvs., într-un fel „nevinovată”, fată de aceea a altui poet din Generatia Pittbul, care dă la greu „mue poporului român”. Stilul sfidător, insolent, propriu dadaistilor si nu numai, vi s-ar potrivi dacă nu ar avea ca rezultat doar atragerea atentiei si care îl transformă pe creatorul acestor producte în personaj literar si nu în poet. Deci, atentie la ce faceti cu libertatea cuvintelor. Reproducem, pentru încurajare, un poem. Mai trimiteti.
Tînguire
E o curte de spital
Orasul nostru natal
În care trăim la limita dementei
Înotînd în cotidian
Animale bolnave ne urmăresc
În arena bestială a vietii,
Pe viitorul nostru se pisă
Zei neîndurători
Cu coapsele ospitaliere
Ignobila sperantă
Ne mai îmbie încă,
Iar gîndul ni se încurcă
În nervii încîlciti ai realitătii
Fetide mlastinile constiintei
Mustesc de revoltă…
Silvia GHEORGHIU, Ploiesti. Dimineata si Carusel au gust de poezie. Pentru a fi „un poet colorat în ocheanul meu”, vă rog să mai trimiteti texte.
Mircea IORDACHE, Dragomirna. Cu doar două texte, nu puteti fi considerat poet. Sînt lucruri facile, sau fortări naive gen:
Priviti-o, si căderea-i cădere din alb
Pe-ntreg sarcofagul de negru,
Pleacă adevărul în marsul lui calp
Lăsînd dezacordul integru!”
Am citat din Căderea din Alb. Sau: „Seninul cerului albastru/ Pacea si respectul fără hotare/ Verdele si rodirea naturii/ Păstrarea traditiilor nationale./ Tuturor le-as acorda/ Cu un nai fermecat:/ Susurul/ Fosnetul/ Clinchetul/ Zumzetul/ trilul” (De-as putea). Talentul, atît cît există, trebuie cultivat. Fiti mai aproape de ce se scrie acum, prin reviste. Căutati noi structuri expresive, spre descoperirea unor noi combinatii stilistice.
Ioan TIMIS, New Jersey, SUA. E bine că sînteti nelinistit, iar poeziile scrise arată o posibilitate de exprimare, deplină si directă în cunoasterea realitătii, a trecutului apropiat. Publicăm poemele Tara mea linistită… si Sfîrsit de veac. Stati în inima realitătii si transmiteti, de acolo, tot ce este irational, halucinant. Este importantă atitudinea psihologică pe care o adoptăm fată de trecut sau fată de prezent. Reveniti. Vă asteptăm. Salut, americanule!
Diana Maria CRIHANĂ. Aproape bună Prezent. Atentie, vă pîndeste retorismul. Folositi agresiunea verbului si efecte mult mai puternice se vor arăta atunci cînd o se descrieti realitatea ca supravietuire. Asteptăm si alte texte.
Andrei Alex MIHĂESCU, elev, Dorohoi. În finalul grupajului trimis, spuneti ritos: „Vă trimit o mare parte din poeziile mele pentru a sti si voi, cei din Iasi, despre ceea ce scriu eu. Sînt o persoană poate prea sensibilă pentru acest mileniu, un tînăr care nu e ca toti ceilalti tineri, dacă scriu o poezie sau altceva înseamnă că în acest moment eu exist… etc., etc.” Si încheiati: „Astept critici pentru că încă nu am avut, SANSA SĂ CUNOSC POETI care să fie poeti”. Măi, să fie! Ia s-o luăm metodic, fără enervări inutile, să vedem ce găsim în texte. Poate găsim un nou Eminescu. Totusi, mai întîi, risc o întrebare către dom’ elev. De poetii Gellu Dorian, Lucian Alecsa, Vlad Scutelnicu, Nicolae Corlat etc., care fac revista „Hyperion”, ati auzit? Ei trăiesc si scriu la Botosani, judetul dvs.
Să cităm din Ploaia:
„… si plouă în ploaia hazardului
plouă în picuratul haosului
… tot plouă în destinul tragicului
Plouă!”
Sau din Să-ti fiu o umbră:
„Să cauti în strălucire…
Să mai scrii poate infinit…
Să vorbesti în energie…
Să-ti fiu drag, un cer înstelat…
Să-ti fiu umbra sîngelui si a vietii cîntecului…
Să-ti fiu umbră si la moarte
Ale noastre au fost soarte.”
Sau din La mormînt:
„Uitînd de trecutul vietii,
Mergînd în viitorul mortii
E doar pămînt în sicriu
Ce în trecut era un viu…
E atît de întuneric în vreme,
Sui multimea îl geme
Lesinul dur e o victorie,
Aerul bun e o tărie.”
Ajunsi aici, cerem voie autorului si cititorului să luăm si noi o tărie, că-i prilej de pîrtag.
Mai departe, citim în Eminescule:
„Ai fost, Eminescule, pentru a fi un infinit cu valoare
Amprentele penitei tale, lăsat-au simbol în care nu moare
Se aud prin Univers, emotiile tale strălucitoare
Ti-ai pus în suflet sînge ce nu mai doare.
Văd prin tine, Eminescule, un Univers
A cărei constelatii apar din vers în vers
Si fiecare vers e un univers tot mai des
Pe un fundal complex de înteles.”
Da, complex de înteles, tu-i gramatica mă-sii de poezie! Gata, mai cităm Criza existentei si încheiem:
„Societatea plînge,
sîngele curge,
moartea se apropie,
totul e confuzie,
dezordinea e deplină,
viata se adună,
pentru negativism
uitînd de materialism
haosul se adună
timpul-l cunună
societatea a fost
Creatia e în post”.
Pe lîngă faptul că vă las corigent la limba română, un veac, aveti dreptate si îmi usurati misiunea: creatia dvs. e în post, în postul mare..
Si eu, ca Abate de Cumania, nu vă dau dezlegare nici la peste. Postiti cu apă si pîine, cititi si iar cititi, cititi si scrieti, cititi marea poezie a lumii, si apoi… Veti mai scrie?
Alina MANOLE, Iasi. Multumim pentru datele trimise. Nu le putem sti pe toate. Meritati să apăreti în reviste importante, de aceea vă publicăm în acest număr.
Iulian DĂMĂCUS, Gherla. Noi v-am propus cu două poeme, Seară de vară si Tablou, pentru nr. 26. Pentru că nu ati apărut, persoanele care se ocupă cu tehnoredactarea vă datorează scuze. Din al doilea plic reproducem trei poeme. O întrebare se impune, totusi: v-ati gîndit ce rol trebuie să joace fiecare cuvînt într-un text (poem)? Meditati.
Beatrice, Iasi. Multă artificialitate. Faceti o selectie lexicală, mai întîi. Apoi, evitati să fiti pretioasă cînd folositi acel mecanism asociativ propriu fiecărui poet. Cititi poezie bună, deveniti un bun cititor de poezie. Asa vă educati gustul. Pe urmă, cu sinceritate, vedeti dacă mai aveti ceva de spus.
Doru Cosmin RADU, Polonia. Ne scrieti: „Sînt profesor de limba engleză, traducător de poezie si poet. Am descoperit revista „Poezia” si mi-a plăcut”. Felicitări pentru descoperire, sufletul dvs. are nevoie de o asemenea hrană spirituală. Si mai spunem, folosindu-vă cuvintele, că „dintre o mie de oferte alegem numai una”, fiindcă „aproape-n fiecare zi improvizatia-si cere dreptul”: trimiteti traducerile. În rest, vorbele dvs.; „Chiar asa/ La ce sînt buni poetii?/ Ciudată întrebare/ E clar că nu sînt buni de distribuit în filme.// Tare plictisitor trebuie să fie/ să urmăresti un poet la lucru./ Stă, scrie, taie, scrie, taie, stă/ cu sigurantă nu au ce căuta în cinematografie”.
Cu sigurantă, trebuie să mai trimiteti si alte texte pentru a ne face o părere despre poezia dvs.
Daniel TOMA, Husi. Spuneti că sînteti „apreciat de poetii Cristian Simionescu si Marcel Ion Fandarac, de eseistul Luca Pitu si de criticul Theodor Codreanu”. O să vă citez copios, si de bine, si de rău. Plac versurile: „Fugim prin oglinzi/ Căzînd în noi însine”, sau: „Trăiesc într-un tinut mincinos/ Pe străzi obosite”, sau: „Si iarna/ As vrea s-o plesnesc/ Peste fată…”, sau: „Si duhnitoarele monade ce sîntem/ O vină întotdeauna avem”.
În Cîntec despre vină vorbiti despre „Ineluctabila singurătate/ A celor sensibili si gînditori”, dar în următoarele versuri dăm peste „Scenariul umilitor al vietii/ – Această mlastină cu căcat”. Fără a fi pudici, sîntem de acord cu revolta dvs., într-un fel „nevinovată”, fată de aceea a altui poet din Generatia Pittbul, care dă la greu „mue poporului român”. Stilul sfidător, insolent, propriu dadaistilor si nu numai, vi s-ar potrivi dacă nu ar avea ca rezultat doar atragerea atentiei si care îl transformă pe creatorul acestor producte în personaj literar si nu în poet. Deci, atentie la ce faceti cu libertatea cuvintelor. Reproducem, pentru încurajare, un poem. Mai trimiteti.
Tînguire
E o curte de spital
Orasul nostru natal
În care trăim la limita dementei
Înotînd în cotidian
Animale bolnave ne urmăresc
În arena bestială a vietii,
Pe viitorul nostru se pisă
Zei neîndurători
Cu coapsele ospitaliere
Ignobila sperantă
Ne mai îmbie încă,
Iar gîndul ni se încurcă
În nervii încîlciti ai realitătii
Fetide mlastinile constiintei
Mustesc de revoltă…
Silvia GHEORGHIU, Ploiesti. Dimineata si Carusel au gust de poezie. Pentru a fi „un poet colorat în ocheanul meu”, vă rog să mai trimiteti texte.
Mircea IORDACHE, Dragomirna. Cu doar două texte, nu puteti fi considerat poet. Sînt lucruri facile, sau fortări naive gen:
Priviti-o, si căderea-i cădere din alb
Pe-ntreg sarcofagul de negru,
Pleacă adevărul în marsul lui calp
Lăsînd dezacordul integru!”
Am citat din Căderea din Alb. Sau: „Seninul cerului albastru/ Pacea si respectul fără hotare/ Verdele si rodirea naturii/ Păstrarea traditiilor nationale./ Tuturor le-as acorda/ Cu un nai fermecat:/ Susurul/ Fosnetul/ Clinchetul/ Zumzetul/ trilul” (De-as putea). Talentul, atît cît există, trebuie cultivat. Fiti mai aproape de ce se scrie acum, prin reviste. Căutati noi structuri expresive, spre descoperirea unor noi combinatii stilistice.
Ioan TIMIS, New Jersey, SUA. E bine că sînteti nelinistit, iar poeziile scrise arată o posibilitate de exprimare, deplină si directă în cunoasterea realitătii, a trecutului apropiat. Publicăm poemele Tara mea linistită… si Sfîrsit de veac. Stati în inima realitătii si transmiteti, de acolo, tot ce este irational, halucinant. Este importantă atitudinea psihologică pe care o adoptăm fată de trecut sau fată de prezent. Reveniti. Vă asteptăm. Salut, americanule!
Diana Maria CRIHANĂ. Aproape bună Prezent. Atentie, vă pîndeste retorismul. Folositi agresiunea verbului si efecte mult mai puternice se vor arăta atunci cînd o se descrieti realitatea ca supravietuire. Asteptăm si alte texte.
Andrei Alex MIHĂESCU, elev, Dorohoi. În finalul grupajului trimis, spuneti ritos: „Vă trimit o mare parte din poeziile mele pentru a sti si voi, cei din Iasi, despre ceea ce scriu eu. Sînt o persoană poate prea sensibilă pentru acest mileniu, un tînăr care nu e ca toti ceilalti tineri, dacă scriu o poezie sau altceva înseamnă că în acest moment eu exist… etc., etc.” Si încheiati: „Astept critici pentru că încă nu am avut, SANSA SĂ CUNOSC POETI care să fie poeti”. Măi, să fie! Ia s-o luăm metodic, fără enervări inutile, să vedem ce găsim în texte. Poate găsim un nou Eminescu. Totusi, mai întîi, risc o întrebare către dom’ elev. De poetii Gellu Dorian, Lucian Alecsa, Vlad Scutelnicu, Nicolae Corlat etc., care fac revista „Hyperion”, ati auzit? Ei trăiesc si scriu la Botosani, judetul dvs.
Să cităm din Ploaia:
„… si plouă în ploaia hazardului
plouă în picuratul haosului
… tot plouă în destinul tragicului
Plouă!”
Sau din Să-ti fiu o umbră:
„Să cauti în strălucire…
Să mai scrii poate infinit…
Să vorbesti în energie…
Să-ti fiu drag, un cer înstelat…
Să-ti fiu umbra sîngelui si a vietii cîntecului…
Să-ti fiu umbră si la moarte
Ale noastre au fost soarte.”
Sau din La mormînt:
„Uitînd de trecutul vietii,
Mergînd în viitorul mortii
E doar pămînt în sicriu
Ce în trecut era un viu…
E atît de întuneric în vreme,
Sui multimea îl geme
Lesinul dur e o victorie,
Aerul bun e o tărie.”
Ajunsi aici, cerem voie autorului si cititorului să luăm si noi o tărie, că-i prilej de pîrtag.
Mai departe, citim în Eminescule:
„Ai fost, Eminescule, pentru a fi un infinit cu valoare
Amprentele penitei tale, lăsat-au simbol în care nu moare
Se aud prin Univers, emotiile tale strălucitoare
Ti-ai pus în suflet sînge ce nu mai doare.
Văd prin tine, Eminescule, un Univers
A cărei constelatii apar din vers în vers
Si fiecare vers e un univers tot mai des
Pe un fundal complex de înteles.”
Da, complex de înteles, tu-i gramatica mă-sii de poezie! Gata, mai cităm Criza existentei si încheiem:
„Societatea plînge,
sîngele curge,
moartea se apropie,
totul e confuzie,
dezordinea e deplină,
viata se adună,
pentru negativism
uitînd de materialism
haosul se adună
timpul-l cunună
societatea a fost
Creatia e în post”.
Pe lîngă faptul că vă las corigent la limba română, un veac, aveti dreptate si îmi usurati misiunea: creatia dvs. e în post, în postul mare..
Si eu, ca Abate de Cumania, nu vă dau dezlegare nici la peste. Postiti cu apă si pîine, cititi si iar cititi, cititi si scrieti, cititi marea poezie a lumii, si apoi… Veti mai scrie?
