Abatele de CUMANIA
CATALOGUL MANUSCRISELOR
(vorbiri despre poezie)
Zodia Marinarului (II)
În aceste pagini, sa mai punem întrebari prezentului? Prezentul e în clocot, ca un vulcan. Doar moartea si disperarea mai au valoare. În jurul tau, în launtrul tau, balteste mediocritatea. Mediocritatea da rang, titluri, confort. În ziua de azi, ea fascineaza. Irationalul nu mai scandalizeaza. Peste tot se simte o epuizare a individului. Este subred, este strivit de puterea banalului cotidian. Limbajul folosit de om se devalorizeaza de la o zi la alta.
S-a pierdut controlul cuvintelor. A banaliza , iata cuvîntul! Cu el „cîntaresti” toate emotiile. Apoi, tu strigi din singuratatea ta, intri cu bucurie în împaratia uitarii. Sa ne epuizam scriind, aceasta este singura certitudine.
Ionela Silvia MURESAN , Bistrita. Ne propuneti „zvîcnirile coapte la portile uceniciei”. Sa cautam cuvintele pentru a va zidi nu fereastra , care înseamna deschidere si închidere – dar si posibilitatea de a va descoperi a doua nastere – ci a zidi prima treapta a consacrarii: debutul.
Lasati sa izbucneasca gîndul. Dedicati-va eliberarii cuvintelor si construiti, frumos, aceasta dezordine interioara. Va publicam poemele cele mai realizate si asteptam alte plicuri. Trebuie sa confirmati.
Alina BARZAGHIDEANU , Bacau . Musai, va citim, ca e interesant: „în ce ma priveste, am nevoie de sprijin si îndrumare. pe vremea lui Ceausescu exista un departament care se numea «Sprijinul si îndrumarea activitatii obstesti». M-ati aruncat în aer, ma simt nor, gata de ploaie si fulgere. Auzi, persoana de sprijin… poetic. Hai, ca-i buna!
Sînt versuri cuminti, fara socuri verbale. Într-adevar, e mult patetism în versurile trimise. Trebuie sa va înnoiti discursul. Sînteti prea explicita.. Nu-i rau, dar nici de mare efect. Noutatea asocierii dintre cuvinte lipseste. Sa citam:
„Mi-e dor
de dorul tau
nebun.
Ma legan
si m-adun,
ma-ndoi ca salcia,
ma plîng
si ma ofer…
Mi-e dor
de dorul tau
nebun,
iubite.
Ma susur,
ma prefir,
ma scurg
si ma compun.
La pieptul tau
ma pierd
si ma supun,
cînd spaime neîntelese
rapui c-un singur gest”.
Mai trimiteti. Nu va grabiti. Timpul, are rabdare.
Virgil TITARENCO , Georgia , SUA. Ne-ati prins în reteaua de imagini si nu mai avem scapare: va publicam. Priviti spatiul si timpul, cu un ochi sigur, pîna dobînditi sensul care împrospateaza dictia poetica.
Asteptam, în continuare, asalturile imaginatiei dvs.
