POEZIE TURCĂ
Ahmet Yalcinkaya
Născut în decembrie 1963, în Giresun, Turcia, a crescut în Germania, A studiat ingineria, robotica, managementul si afacerile în diverse universităti din Turcia, SUA, Uzbekistan si Suedia. A predat modelarea matematică în Uzbekistan. Locuieste azi în Turkmenistan.
Poemele, eseurile, interviurile, traducerile lui de poezie s.a., au fost publicate în reviste/ jurnale ca: Zaman, Al-Ahram Weekly, Impact, Avaz, Harman, Das Licht, Mavera, Yosh Kuch, Kırağı (s-ar traduce Chiciura/ Promoroaca), Endülüs s.a., în Turcia, Germania, Anglia, Egipt, Uzbekistan. A primit pentru creatiile lui o serie de premii. A lucrat pentru revista de poezie Kiragi, si a fost în colegiul editorial al revistei literare Endulus.
Volume: Daglarda Yer Yok/ Nu mai e loc în munti, poeme, 1997, Yetim Kalan Siirler/ Poeme orfane, poeme, 2001, Yuragimning ko`z yoshi/ lacrimile inimii mele,poeme alese, în uzbecă, Özlem Sularında/ În apele dorintei, poeme alese, e-book, 2004, 2009, tipărită în 2005, Poemele noptii/ Poems of the Night, antologie de poezie, realizată cu Richard Mildstone, 2005, 2008.
A publicat si volume în domeniul tehnic.
* Numele revistei Endulus (Andalus) – de la Andalus/ Al-Andalus, lb. arabă, cum a fost numit teritoriul pe care l-au stăpânit, între 711-1492, musulmanii în Peninsula Iberică si, scurtă vreme, până în secolul IX, parte din Septimania (în zona Languedoc), provincia romană din vestul Galiei Narbonensis; confundat uneori cu Andaluzia, suprafata lui a fost diferită de la epocă la epocă, incluzând si Andaluzia/ teritorii din această regiune)
În fiece dimineată vin la capătul acestei străzi
gândind că vei trece pe aici
astept, astept, si astept…
Când poti fi văzută de departe
inima mea nu mai încape în colivia ei,
lalele înfloresc în mine…
o căldură inexplicabilă-mi învăluie trupul
ard din cap până-n picioare…
Nu văd cine e pe stradă, nu pot vedea.
Nu văd copacii
si când te-apropii
sângele-mi înghetă, mintea-mi îngheată
sufletu-mi îngheată…
totul în mine îngheată
Tu abia ce-ai trecut
nu s-ar schimba nimic dacă as exista sau nu
nu contează pentru tine, pentru lume
or pentru soare
când mă reîntorc acasă
duc cu mine un vis…
încă mai am un motiv
să străbat noaptea rece
încă e un motiv pentru mine,
un alt motiv să apuc dimineata de mâine,
când voi alerga din nou.
Voi alerga din nou dimineata următoare
La capătul aceleiasi străzi
Tânjind după tine de-ajuns cât să nu pot zice vino
Nu-ti pot spune „vino”
nu te pot chema de vreme ce sunt ca tine
nu te pot chema din zone atât de depărtate
dinaintea spaimelor
dacă tu m-ai fi găsit
în grădini fără privighetori
as fi fugit
/ poate că mă vei prinde fără trandafiri
poate că mă vei răni /
Am stat în afara mării, asta este calea
Nu mă uit spre adânc
/ poate corabia se grăbeste la tine
vin către tine din depărtări/
Prezentare si versiune în limba română de Marius CHELARU
