Mihaela ALBU

 

Căutînd ...

Căutînd o frunză ...
Imaginîndu-mă căutînd o frunză;
Dar niciodată nu-mi trecuse prin minte
                să o caut pe cea cu patru foi ...

De ce abia acum mă gîndesc la ea
si o văd parcă aievea?
Aproape că întind mîna
aproape că o ajung ...

Numai că ... mîna mea nu se miscă;
gîndul nu are puterea de a muta muntii
decît atunci cînd stie
că ei se vor urni din loc.

Frunza cu patru foi se ascunde;
o va scoate, desigur, din ascunzisul său tainic
vîntul;
sau, de ce nu,
poate, chiar visul meu.

Căutînd o frunză ....
Imaginîndu-mă în căutare ...
si, cine stie,
dacă ea nu-mi va iesi vreodată
singură
               în întîmpinare?!

 

Neamintire

Printre picăturile de ploaie, curcubeul nu mai apare;
prin densitatea aproape materială a norilor,
soarele nu-si mai face drum;

către locul unde odinioară dădeau în floare salcîmii
                               chiar si albinele au uitat să zboare;
casa limpede a păstrăvului curge acum parcă rusinată.

Nu, nu-i o întîmplare că au căzut florile nerodite,
nici că speranta apucă pe căi ocolite;

Cine-si mai aminteste verdele sorbind în tihnă rouă
si cine mai simte bucuria tărînii cînd plouă?
Cine mai stie nepăsarea tălpilor călcînd pajistea udă?

Desigur, cîntecul diminetii nimeni nu poate să-l mai
audă.