TINERI AUTORI
Marius Stefan ALDEA
Mail către Tatiana, soră medicală de război
Tatiana, numele tău rimează cu multe
lucruri frumoase,
dar îti voi scrie în vers alb
cum e si pielea ta de pe coapse;
Tatiana, rusoaică cu sînii ametiti de votcă,
umbra mea ca o catedrală barocă
ti-ar pupa oricînd genunchii cei doi
decorati cu noroi
în acel tomnatic război
cînd cădeau frunze din noi
si cerul sîngera de ploi;
ti-am prins carnea-n carnea mea,
sfîrcul – prăbusită stea,
ochiul stîng mă ura si mă ardea
iar cel drept îmi licărea;
norii de pe ochelari
ti i-am tras în piept rănit
iar plămînii mei barbari
nu tuseau, mureau soptit...
erai plină de transee,
melancolică femeie,
îmi pansai rana acee
de glont orb cu cioc de corb;
eu aveam doar o idee,
în capu-mi atins de colb,
să te văd în pielea goală
cînd Serghei trăgea să moară,
camaradul bleg de viată, tont,
ah, ce te-as mai fi tăvălit pe front...
dar sîngele-mi curgea afront;
tot ce-am vrut si viu si mort, femeie,
a fost să mă-nchid în tine tot
cu un lacăt fără cheie... războiul l-am uitat,
dar pe tine, zău, nu pot, nu pot să te mai pot..
Mail către prietenii mei, cei pe cale de disparitie
Să dea dracu să plîngeti la înmormîntarea mea,
derbedei sentimentali,
poate nu o înveseliti putin pe mama
ori poate uitati să le umpleti paharele
fratilor mei,
că vă belesc ca pe vitei, mă,
desigur, eu voi lipsi,
voi fi plecat de mult cu afaceri dincolo,
stiu, unii mă vor vorbi de bine
păcat, a fost un mare poet
dar nu puneti botul si nu vă întristati,
sînt beti si sensibili,
asa e la înmormîntări;
altii vor rîde pe ascuns
ca în poemul acela al lui gellu naum,
voi să nu vă ascundeti belitii dinti,
orbiti-o pe moarte
cu zîmbetul vostru sănătos,
rîdeti cînd m-acoperiti cu pămînt,
voi stii că m-ati iubit;
iar dacă vreo bătrînă se jeleste
nu vă supărati pe ea că e de modă veche,
dar asa-s bătrînii,
asa a fost si bătrîna mea...
nu lăsati niciun popă să se atingă de mine
si să-mi cînte verzi si uscate,
cititi niste poezii
aprindeti cîte o tigară
radeti cîteva sticle de vin,
la urma urmei n-a fost chiar asa rău,
au fost si zile bune,
căutati în arhivă
si nu lăsati tristetea să-si facă abonament la voi,
pocitania poate să ia si tramvaiul,
vă pup ca de fiecare dată, cu bine!
