Lucian ALECSA
Cîntec pentru Klara
Viata mi-e plina de coji de cartofi
ce îmbraca nuantat basicile sufletului în petale de amoniac
umblu cu mare atentia prin fata vitrinelor
scîncetul firii si
sentimentele ce cînta în permanenta doar ofuri traditionale
fibrileaza rau oglinzile
din care curg lesuri cu forme ciudate
ce îneaca în insomnii strada
pe care se plimba de obicei iubita mea Klara
visele mele ca niste rîme i se urca pe coapse, pe corp si pe brate.
O urmaresc cu atentie si ma minunez ca un nebun
din buric îi rasare o floare de nufar
arata precum turnul unei catedrale gotice în plin pustiu
Eram incapabil sa mai articulez cuvinte de dragoste
atingerea lor constituia un pericol imens
gîngureau ceva dupa care se topeau
luînd forma unor gînganii trase prin jeg
cîtiva copii vigurosi dositi sub streasina memoriei mele
se delectau în nestire cu asemenea prostioare
pielea li se dilata spontan
o caldura nebuna îi cuprinse din crestete pîna-n talpi
sexele de plastilina li s-au scurs în betoane
excitîndu-mi glandele lacrimogene
… înca o clabiciune umana
Nu mai înteleg mare lucru
ispita e peste tot
chiar si îngerul meu pazitor
se strofoca la bunul Dumnezeu
cerîndu-i tot mai multe drepturi civile
si chiar o ora de sex cu femeia Cyborg
sa-i transfere surplusul meu de suflet.
Fotomodelul Klara
Asa despletita cu parul vîlvoi
îsi face zilnic toaleta în fata oglinzii
mesteca între unghii cîtiva paduchi
surprinsi pe defileul subtiorilor
sau topaind pe fleica unui gînd rebel
Se loveste cu apa peste fata
pîna ce pielea face valuri
si sîngele încape sub epiderma
convoaie de nervi napustesc pe luciul oglinzii
unde-i tremura mecla ca o gelatina
o unghie straina
de ascutimea lamei de ras
o sectioneaza ca pe o sfecla
linia sclifosita nu se opreste
îsi continua dansul pîna pe frunte
Klara se enerveaza rau de tot
colturile gurii i se betoneaza pe loc într-un rînjet schimonosit
sughita sacadat prin nari ca o locomotiva în plin avînt
cîteva firisoare pubertoase uitate de timp
biciuiesc aerul cald
buzele ca doua rîme zemoase se muleaza
pe cîteva odrasle de înjuraturi
ce înca nu conving urechile clapauge sa se deschida
Din ochi îi cresc doua limbi rozulii
cu care mesteca terciul carnal
ce se isterizeaza rau de tot pe platosa sticlei
mai sterge de praf suprafata nesimtitoare
racnind dupa ajutor ca din burta balenei
rictusul becului din tavan e deja cît un ochi de streang
era cît pe ce sa-si lege breteaua furoului
de beregata printisorului ce-i facea tumbe prin uter
respirîndu-i discret si-n ceafa
Fruntea ei calda, gîtul teapan ca de paun
îi perforara memoria
chiuveta se umple ochi cu sperma si vînatai
pe retina oglinzii sînt aliniati sute de gigolo
o mîna consistenta cît o lopata
o loveste peste fese
de-i tîsneste un cheag de copii prin inima sexului
Perdele din fereastra îi acopera chipul pudrat cu praf de pusca
Cu siguranta, portia de fericire a fost mult prea mare
sub coaja buricului mai bolborosesc ceva pîrîiase
S-a asezat în fotoliu picior peste picior
mîncîndu-si în tihna faptura
o frisca vinetie îi curge printre degete
dupa o secunda un punct cît o maslina a ramas
nici ala nu-i apartine
e irisul oglinzii.
