TINERI AUTORI
Alina UNGUREANU
Creatie
N-am să mai pot să mai privesc a doua oară
Sau să-ti ating iar mîinile de ceară...
Dar am să-ncerc să te păstrez,
Iar dacă te voi pierde
Voi încerca din nou să te creez...
Si voi culege nori, si ploi, si vînt
Si tu te vei preface iar pămînt !
Si-am să te-ngrop în sufletul stingher
Si-n inima ce-mi bate tare,
Iar dacă-apoi tu vei zbura spre cer
Voi da poruncă îngerilor
Să te coboare...
Cu rugăciuni si ode am să te-mbălsămez...
Si-am să aduc culori să te pictez,
Si-atunci cînd vorba-ti o să o creez
Promit c-o să te venerez
Pentru că-ai fost cuvîntu-mi de-nceput
Si cea din care m-am născut...
O să renasti în ochii mei măicută
De cîte ori vei vrea...
De veghe
Am agitat atîtea valuri pentru tine
Si-am fugărit atîtia nori...
Făceam pămîntul să învie,
Si aerul să te ridice ca să zbori !
Tu chiar n-ai observat cît mai trudeam ?
N-ai auzit vreodată noaptea
Ce îti soptea că te iubeam ?
Nu simti ?
Nu simti cum aerul te mîngîie ?
Cum iarba te-ncălzeste cînd ti-e frig ?
Te strig...
Se pare însă că nu m-auzi...
Dar nu-i nimic.
Te voi veghea în continuare...
Te iubesc
Picat din cer
Picat din cer
Apare iară
Un îngeras cu fata ceară,
Cu mîini usoare, vinetii,
Cu aripioare străvezii,
Cu gînd curat
Si zîmbet cald
Si norisorul derstrămat...
El a fugit...
De ce ?
El stie...
Probabil de-o copilărie
De mult pierdută-n nori de fum
Si transformată-apoi în scrum.
Sau poate a fugit de „el”,
De cel cu inima de-otel
Si ochii de cicoare,
De visul mare,
Ce l-a făcut de-atîtea ori
Să zboare !
