POEZIE HISPANICĂ

 

Leticia HERRERA ÁLVAREZ

               Maurul meu

Priveste-ti propria imagine în pupila mea.
S-a dilatat spre a fi oglinda ta de apă.
Privindu-te cum te ivesti dinaintea ochilor mei,
asemenea unei copile în fata marginii unei fîntîni,
cu gingăsie, surîd.

În tine mă privesc.
Dincolo de ochii tăi,
Dumnezeu mă asteaptă.
Si plîng

Întins pe pîntece
te-ai ridicat peste ocean
ca să ajungi pînă la mine
Mi-ai strigat numele în timp ce
vîslele te îndepărtau de plajă.
La miezul noptii m-a desteptat glasul tău.
Însă trupul meu nu era balast pentru barca ta.
Nici tu nu erai.

 

Mi-am simtit pîntecele înecat
Saturate de sînge
mi-am contemplat în oglindă buzele.
Si aveau strălucirea mată a lucrurilor
slefuite vreme îndelungată.

S-a zbuciumat gura mea
în căutarea unui sărut care
să mă ducă la moarte.
Dar sînt vie
si mor.

În tainica nastere a ochilor tăi
Unde lacrima se iveste,
mi-am păstrat sărutarea
pe cînd mă visai.

Ti-am sorbit răsuflarea si mi-ai înapoiat-o pe a mea
si erau una foalele
care în mijlocul oceanului murmurau
un cîntec de balene.

Nu esti aici ca să-mi spui
numele copacilor
ale culorilor
ale florilor.
Dar eu îti stiu numele.
De cînd eram copilă l-am stiut.

Dacă nasul meu te adulmecă
trupul tău lasă miresme pentru mine.
Astfel te găsesc.

Esti în creierul meu,
te-ai impregnat în pielea mea.
Te am înlăuntrul meu.
În întregime esti al meu
Si nu mă am pe mine.

Fug de mine însămi
ca să te adăpostesc în mine.
Nu mai există nimic din mine,
esti doar tu,
continut în trupul meu.

Buzele nu se lipesc.
Cu obrajii înrositi
Mă tii captivă în tine
si pe tine te urmez.

Trena sufletului meu
rămîne în urma trecerii tale
si pe urma ei mă duc
pînă la Granada.
Dacă întîrzii cu un pas,
ca o copilă, mă pierd

În tine mă caut.
Ce-a mai rămas din mine?
Mi te dai din nou dulce
si îmi recapăt sufletul cu o sărutare.

Nu rostesc nici o vorbă,
doar te privesc
si nu esti de fată

În pîntecele tău,
în absentă,
seva mă roade.
Sînt un copac uscat.

Caligrafia ti-o sărut pe cartea cu dedicatie.
Mîna ta a fost aici si pe ea o sărut.
Cu paginile ei te port
să-mi atingi obrajii,
să-mi mîngîi chipul,
dar lipseste răsuflarea ta.
Falca mi-e slobodă,
nu izbutesc să musc nici zăbala
buzele se pregătesc pentru sărutul
care nu mai soseste.

Sînt gata
Atingerea pielii tale
îmi ridică sfîrcurile
cînd mă gîndesc la tine.

 

Spre a fi privită în clarobscur
se prevede
ca o frunză
nervura pîntecelui tău

Pletele mele ti-au măturat spatele.
Spală-mi obrajii
Cu barba ta.

Ca o sămîntă deschisă,
dulcetei gurii tale i se dăruieste
simtitorul meu cotiledon.

Baghetă oarbă,
rătăcit pe picioare,
izbeste pîntecele.
Si răsună
marginile din lemn.

Fluturasul meu bate din aripi
la atingerea delicată a soldurilor tale.
Se eliberează parfumul.

Ia-mi mîinile
sustine-mă.
Ca să pierd lumea, fii axa mea.

Am sărutat îmbinarea buzelor tale
Odată risipit suspinul,
l-am adunat cu limba
dinapoia nării tale dilatate.

Mi-ai dăruit cîntece sefardite
Cînd le ascult emotia mă sufocă
De poezie buzele tale
doreau să mă soarbă

Va fi taina noastră.
Îndărătul urechii tale,
Îmi voi ascunde versul.

Mă îndrăgostesc de un maur.
Ah, maurul meu. 
5 august 2005

Traducere de Dragos COJOCARU