MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
ANATOL CIOCANU
3.VI.1940 (Mălăiesti – Bălti)
ÎNCHINARE
Voi veti purta diademe de stele pe frunti,
voi cei veniti pe urma arcasilor –
arsă poate le-a fi sărutarea pasilor
si obositi vor fi si-or fi cărunti.
Poate-o să vă umple tristetea uriaselor
spatii de viată dintre mare si munti,
ce tineri veti fi si ce aprigi si multi,
ce-naltă demnitatea si dreaptă, urmasilor!
Poate unii-au căzut: dar voi veti da glas
în biruinta sfântă care ne-a rămas
ca o primăvară solemnă si nepieritoare.
În aerul ei va trebui să urcati
pentru sufletele celor plecati
statuile acestei vieti – până departe-n zare!
OVIDIU
Spre tine vin cu Pontul dezghetat
Să tai din pânza lacrimilor tale
Toga iubirii mari, universale.
Eu, suflet si mlădită de sarmat…
Tristetea nu-i si doru-i spulberat
Vinul dă-n foc, dezlăntuit de gheată –
Hai să mai bem o dată pentru viată
Si pentru Augustul Cezar-Împărat!
E mort demult! În schimb iubirea-i vie
Si-n ochii tăi e-o lacrimă târzie.
Venind spre-ai mei, ce tremură-n neon…
Când dorul tău de casă luminează.
Sunt Roma eu si numele-mi trădează
Orasul ars de mâna lui Neron.
