Vita de vie

Ce-o fi cu ea?
îsi zise tăranul privind-o
cum tremură pe lîngă casă –
an de an îi umbrise vara
somnul de după amiază,
îi încălzise iarna
serile friguroase
cu licoarea cuminte a strugurilor ei
veseli si grei
de-atîta soare.

În ultimul timp însă,
se schimbase la fată –
uscată si palidă
îmbrăcă pămîntul într-o plecăciune.

De-acu nu mi-o mai fi
nici mie mult!
îsi zise tăranul
si începu linistit pregătirile.

Sotron

Un pas spre mîine,
doi pasi spre ieri,
un pas spre viată,
doi pasi spre moarte,
apoi te-ntorci
din moarte
si-i iei în formă de cruce,
pe urmele lui Isus –
calci peste tristete,
sări într-un picior de bucurie,
avînd grijă s-ajungi în viată
mai ales.

Frătească
după fiecare nenorocire
ni se întîmplă, de obicei
si o fericire.

după fiecare război
vine si o pace măreată
cu miros de porumbei,
cu oameni teferi
arborînd fericiti în măslini.

după fiecare moarte
vine si o viată lungă
cît toate vietile puse cap la cap,
din care trăiesc toti,
în bună întelegere,
mîngîindu-se frăteste
cap în cap,
cu porumbei
ciugulindu-le gîndurile...

Gînduri de om singur

De-as adormi pe-un cîmp
de maci
si m-as duce încet-încet
spre rădăcini,
n-as mai vedea
cum se face ziua noapte
cînd tu nu esti
prin preajmă.

De-as fi un lemn
plutind pe-o apă
nu m-ar tăia în carne vie
secundele
în care tu nu esti
prin preajmă.

De-ar trece pe la mine
o femeie frumoasă
într-o rochie neagră de seară
si m-ar lua în luntrea ei,
n-as mai suferi nicicînd
că nu esti
prin preajmă.

Dor

mi-e asa de dor,
c-aud cum explodează timpul
iar pulberea lui
îmi încărunteste genele,
sprîncenele

în jurul meu,
casele se scurg,
soarele se clatină sus,
pe cer,
copacii picură clorofilă
din frunze,
prezentul lesină,
oamenii se alungesc
pînă ce devin panglici colorate
cu care se-ncing suvoaiele
vesele
si-o iau năvalnic la vale.
privirea începe să-mi tremure
iar eu ard din ce în ce mai multe păduri,
iazuri, helestee.

pămîntul crăpat însă,
sfîrîie sub primii stropi de ploaie.  
Aproapelui meu,
                de ziua lui

Să-ti steargă vîntul
ploaia din privire,
să te ia sub paza lui
un curcubeu,
să-ti teasă straie
de lumină colorată,
să fii frumos si-atît de vesel,
încît să strălucesti
cum numai Isus pe muntele Taborului
a mai făcut cîndva.