POEZIE FRANCOFONĂ

POEZIE FRANCEZĂ

Guillaume APOLLINAIRE

(1880- 1918)

 

LES COLCHIQUES/ BRÂNDUSE DE TOAMNĂ

Pe cât de frumoasă pe-atât de veninoasă-i

Câmpia toamna

Când vacile se văd păscând

Si lent se-nveninează

Brândusa -i ca un cearcăn liliachie

Iar ochii-ti sunt ca floarea ce-nfloreste

Violeti ca un cearcăn si ca toamna

Iar viata-mi pentru ochii-ti încet se otrăveste

 

Copii de scoală vin cu zarvă mare

Imbrăcati în vestoane cântând din muzicută

Culeg brândusele ce sunt ca niste mame

Fiicele fiicelor lor de culoarea pleoapelor tale

Ce se zbat ca florile sub vântul netot

 

Păstorul turmei cântă-n surdină

Pe când încete si mugind agale

Vacile lasă-n urmă câmpia urât înflorită de toamnă

 

 

SIGNE/ SEMN

 

Sub Semnul Toamnei sunt ca un subjugat

Doar roadele-mi sunt pe plac detest florile

Regret toate săruturile ce le-am dat

Precum un nuc bătut i-ar spune vântului durerile

 

O Toamna mea eternă Toamnă mintală

Mâinile fostelor iubite ti-acoperă solul

Urmat sunt de-o sotie e umbra mea fatală

Porumbii-n astă seară si-au luat zborul

(vol. Alcools/ Alcooluri, 1913)

Versiunea în limba română : Constanta Nită