LIRICA HINDI
Iftikhar ARIF
Poet pakistanez de limba urdu, nascut în 1943 la Luknow, considerat centru al renasterii musulmane din India nu cu mult în urma, în casa în care, în 1936, devenea public manifestul Miscarii Scriitorilor Progresisti – la Rifah-e-Aam Club. A lucrat în radio si televiziune. Primul volum, Mehr-e-Do-Neem , a aparut în 1983. Au urmat: Harf-e-Baryabi , 1989, apoi Jahan-e-Maloom . Oxford University Press i-a editat 35 de nazm-uri si ghazal-uri în volumul blingv urdu-engleza, Written in the Season of Fear . Este tradus în mai multe limbi (engleza, germana, rusa, h indi, persana etc.), a primit mai multe premii. Modern în terminologie, da atentie traditiei, calitatii – versul alb are adesea o ritmicitate apropiata de cea a poemului tip nazm .
Pentru el poezia este la fel de misterioasa ca viata si, deci, cum nu putem vorbi despre o formula standard pentru a face viata frumoasa, tot la fel e si cu versul. Pe linia traditionala a marilor poeti (Mir, Ghalib si, catre zilele noastre, Iqbal, Faiz) – da citate din Waris Sah, Farid, Sah Bhittai –, aduce si ideile/ simbolurile sufi într-o haina moderna. Considera ca orice poet se schimba în timp, se dezvolta, îsi dezvolta limbajul, de aceea, de pilda, a trecut de la poemele de dragoste, de exemplu, la cele care abordeaza aspectele realiste ale vietii (daca nu slujeste adevarul, pacea, libertatea, nu cînta frumusetile lumii si dispretuieste urîtenia, atunci creatia nu e literatura), dorind-si ca în versurile sale cuvintele sa treaca de la stadiul în care redau sentimentele umane, de exemplu, la substanta spirituala, profunda. Literatura, pentru el, nu este adevarata , decît daca promoveaza pietatea si virtutea.
Contemporaneitatea, în viziunea lui, îmbraca hainele periculoase ale disolutiei sentimentului de responsabilitate individuala, iar noile realitati geo-politice, conflictele majore la scara tot mai mare, transforma fiinta umana într-un agresor. Salvarea sta, dupa el, numai în credinta.
Perspectiva
Ar putea fi pe tarmurile Eufratului sau ale oricarui alt rîu,
Armatele toate sînt la fel, toate sabiile sînt la fel.
Lumina calcata în picioare de cai
Lumina ce se întinde de la tarmul rîului pîna la locul martiriului,
Tematoarea lumina, prizoniera printre schelele arse,
Este întotdeauna aceeasi,
Si întotdeauna dupa toate astea – imperiul tacerii,
Tacere ce înghite teroarea si zgomotul tobelor
ce anunta victoria,
alaiul si spectacolul drapelelor
Tacerea este ritmul sfidarii, o forma de protest
Si fara nici o osebire - este aceeasi istorie
În care omul îsi organizeaza apararea în acelasi fel,
Pe tarmurile Eufratului sau ale oricarui alt rîu,
Armatele toate sînt la fel, sabiile toate sînt la fel.
11 trad. de Ralph Russel, celelalte: Alamgir Hashmi, Mahmood Jamal, Khwaja Shahid Hosain, Yasmin Hosain, Naomi Lazard, Syeda Saiyidain Hameed si Yasmin Hameed.
