LIRICA HINDI
Abdul Latif SAH
Traditia spune ca familia lui Abdul Latif Sah (cca. 1689 – 1752) descinde din Muhammad, prin Imam Zain-ul-Abideen, fiul lui Hussain, nepotul Profetului. Stramosii lui Latif s-au asezat în Mathiari; stra-strabunicul sau, Sah Abdul Karim (m. 1600) era un reputat mistic si poet sufi. Tatal lui era Syed Habib Sah .
La mausoleul lui Latif vin si azi oamenii si, pe 14 safar, în fiecare an, este comemorat aici printr-o Urs (sarbatorire, concert muzica); poate singura sarbatoare din Sindh la care oricine vrea sa vina tine 3 zile si cuprinde expozitii culinare, concerte, concursuri sportive, literare, tîrguri de marfuri etc. Se cînta pasaje din opera lui Latif, Risalo ( Mesajul ) în care, ca alti poeti sufi, descrie viata oamenilor, cu necazurile/ bucuriile cotidiene, eroii traditionali, pagini de folclor s.a.m.d. în cuvinte simple. Si azi, dupa înserare, în fiece noapte de joi spre vineri, oamenii merg la monumentul lui Latif si asculta artistii care, de generatii, îi cînta cîntecele, acele kafi (kaafi/ kaafiiyuun), caracteristice Sindh-ului. Oamenii stau în jurul cîntaretilor care cînta la instrumentele cu o singura coarda (yaktaro), cu tamboora în mîini, bat în tobele lor de lut . Un kafi are de multe ori trei, patru versuri, dar cîntecul poate dura cîteva ore, un cîntaret spunînd un vers, altul raspunzînd.
Latif a creat un tip de cîntec, vai; azi consta în 3/ mai multe cuplete, fiecare terminat cu un refren. În introducerea unui vai un cîntaret cînta cîteva cuplete sau o arie intitulata dohiro ; continua cu un kafi . În Sindh un kafi poate fi îmbinare a cîtorva genuri/ forme de cîntec indiene ( tapa, khayal, thumri etc.) conjugate uneori cu pantomima/ dansul. În general un kafi are doua parti: principala ( asthai ), cu note din corpul de baza al modului muzical, si antra (include si note înalte). Se admit si intonatii folosite în alap (partea de început a pieselor clasice din nordul Indiei).
Risalo contine cca. 30 de sur (forma/ mod de a cînta, ritm, melodie), fiecare cu subiect distinct, si respectînd rag pe fiecare sectiune. Pentru a usura interpretarea fiecare sur e divizata pe sectiuni. Compilatii dupa versurile lui Latif Sah, transmise oral, au fost adunate în colectii numite Ganj , pastrate la mausoleul lui. La 114 ani de la moartea lui (1866) Ernest Trump le-a publicat prima data la Leipzig cu titlul Shah Jo Risalo/ Mesajul Sahului . În 1867 Kazi Ibrahim a editat la Bombay un volum cu, se spune, destule versuri de filiatie incerta, pe care le-a eliminat în a doua editie, aparuta în 1877 ( Editia Bombay ). O editie de 284 pagini este pastrata la British Museum ( The Museum Edition ) . Sah Jo Risalo începe cu lauda lui Allah si profetului Muhammad, apoi se opreste asupra cauzei creatiei si a mesajului/ mesagerului care trebuie sa propage unicitatea Domnului. Este si o colectie de sfaturi, învataturi, un ghid si un intermediar / punte între om si Unicul Dumnezeu.
Fragmente din Risalo :
Sufi nu e îngradit de constrîngerile religiei
Se straduie sa caute adînc înlauntrul sau, pasu-i nu lasa vreo urma
El poate sa ajute si pe fel care-i poarta dusmanie
*
Spune-mi, tu padurice de spini, povestile
Maretilor negustori de pe Indus
Despre noptile si zilele din acele prospere vremi
Acum esti îndurerata, perie de spini?
Pentru ca ei au disparut:
În protestul lor, florile tac.
O, perie de spini, cîti ani aveai
Cînd raul acoperea totul?
O, ai vazut vreun drumet
Care s-ar putea pune cu un banjara ?
Adevarat, rîul a secat
Si buruienile au înflorit a rau
Renumitii negustori sînt în declin
Chiar si colectorii de taxe au disparut
Rîul e înnoroit
Pe maluri cresc doar spini.
Rîul si-a pierdut toata vlaga,
Tu, peste mare, de nu te-ai mai întors
Cînd apele-au scazut
Acum e prea tîrziu
Curînd vei fi prins
De pescarul care-a blocat firavul curs.
Bietul fulg de nea cazut în apa:
Clipele lui se sting în zadarnicie.
*
Inima are doar o iubire
Mai multe tu nu cauta
Da-ti inima doar uneia
Tradatori sînt numiti
Cei ce cauta împlinirea la fiecare usa
*
În armonie fara hotar
Reflecteaza asupra realitatii
Învingi sau pierzi,
Acesta trebuie sa fie locul tau;
Sigur El va spune bea
Din aroma cerurilor
*
Acesti naanga se duc la Hinglaj
Au fost la Dwarka ,
Iubirea lui Siva .
Nu e nimic ca acestea
La frontiere
Sau în Sindh
Sau în Hindustan!
Si-au legat laolalta sufletele înlantuite întru Rama
Înlauntrul lor este numai Rama:
Unde supravegheaza Siva, acolo se aseaza ei
Îi înteleg pe yoghinii
Care cauta mereu soarele.
Fiece ora a zilei, ochii lor cauta pe mama Kali .
Locul nasterii, variante: satul Bhainpur, lînga Khatian sau, mai probabil, catunul Hala Haveli, la SE de Bhainpur, din zona Thaluka Hala, districtul Hyderabad din Sindh.
Mirza Kalich Beg, Life of Shah Abdul Latif Bhitai , Hyderabad.
J. Parsram Gulrajani, Sindh and Its Sufis, Theosophical Publ. House, Adyar, Madras 1924.
Apoi: ed. din 1913 (îngrijita de Mirza Kalich Beg, ed. la Shikarpur, Sindh; greseli de tipar/ versuri cu paternitate incerta), 1923, 1924, 1931 (îngrijite de dr. Gurbuxani, prof. de persana la Karachi), 1940 (îngrijita de H.T. Sorley, Shah Abdul Latif Of Bhit - His Poetry, Life and Times , Oxford University Press) s.a.m.d. Probabil cea mai recenta editie: 1994, Hyderabad, Risalo of Shah Abdul Latif translated in verse , trad. în engleza Amena Khamisani.
Din The Melody and Philosophy of Shah Latif, trad. D.H. Butani, New Delhi, 1991.
Între dialectele limbii telugu este si cel al tribalilor banjara (tigani, nomazi).
Loc de pelerinaj în Sindh, unde se afla un templu al zeitei Devi, consoarta lui Siva (numita de obicei Durga sau Mahadevi).
Lb. sanskrita – Cea neagra . Zeita indiana gen Mama cea Mare; partea întunecata a zeitei Durga, reprezentata stînd deasupra sau cu piciorul pe sotul ei, Siva.
În India sînt 7 orase numite Cele sapte Orase Sacre / Sapta Puri , din care 4 sînt Dhamas / Case/ Locuri Divine . Cele 7 orase: Ayodhya, Mathura, Haridwar, Benares, Kanchi, Ujjain si Dwarka sînt numite si Mokshada (Valorile/ Însemnele Libertatii) – se spune ca cine moare în ele este eliberat (în sensul doctrinelor indiene). Dwarka/ sanskrita: Dvaravati (statul Gujarat) e între cele 4 Dhamas. Legenda spune ca orasul a fost fondat de Krishna. În secolul VII guru Shankaracharya a stabilit cele patru puncte cardinale functie de 4 manastiri/ Matha (Sringeri – în sud, Puri – E, Joshimath – N, Dwarka – V). Astfel, Dwarka este si un Shankaracharya Mutt . Aici a venit sa traiasca în curatenie trupeasca si spirituala, slavind pe Krishna, Mira Bai (în secolul XVI – sotia unui puternic rege), considerata o importanta sfînta bhakti (adepta a caii Bkakti Yoga), una dintre cele mai populare din India.
În Purane scrie ca cele 12 Jyotirlinga/ coloane ale luminii ale unui templu de lînga Dwarka reprezinta pe Siva, care s-a înfatisat astfel în diverse locuri din India.
Lb. sanskrita – Întunecatul , socotit uneori a 7-a reîncarnare a lui Visnu.
Din The Melody and Philosophy of Shah Latif, trad. de D. H. Butani Promilla and Co., New Delhi 1991.
