Rose AUSLÄNDER
  (1901-1988)

Bucovina II

Tinut care
m-a creat

arid
păduros
dealul afinelor
negru-mieriu

Cîntece înfrătite
în patru limbi
în vreme învrăjbită

Desfăcuti
se revarsă anii
la malul scurs.

Bucovina III

Mamă verde
Bucovina
fluturi în păr

Bea
zice soarele
lapte rosu de pepene
lapte alb de porumb
le-am îndulcit

Conuri violete de pin
aripi de aer păsări si frunzis

Coama Carpatilor
te invită
părinteste
să te poarte

Patru limbi
cîntece  în patru limbi

oameni
care se înteleg.


Satul Duminica

Înapoia zidului de luni
se află satul Duminica
pe care în timpul meu liber
îl vizitez cu plăcere

Aduc muntele meu iubit Rarăul
cu mine
si pe tiganca care cîndva
mi-a dăruit viitorul

Păsunile plîng cu mine
fiindcă vecinii de luni
mi-au otrăvit cîinele

El era un întelept
care cunostea limbajul tuturor mirosurilor
Tăranii mă ospătează
cu pîine de secară lapte si
povesti tesute colorat

Satul Duminica este verde
rîul este verde
ciobanii încrustează doine verzi
pe fluiere ce  respiră.


Bucovina IV

Diamantină pădure verde
păduri de tufisuri în nord
pline de păsări voioase

în sud
răcoare nordică
molizi munti triunghiulari

Tară a patru cîntece

Oameni molcomi
privirile lor rotunde
se rotesc
în jurul patriei
cu forme multiple.


Privighetoarea mea

Mama mea a fost cîndva o căprioară
Ochii căprui-aurii
gratia
i-au rămas din vremea de căprioară

Aici era
jumătate înger jumătate om –
mijlocul era mamă
Cînd eu o întrebai ce i-ar fi plăcut să fie
ea zicea: o privighetoare

Acum este o privighetoare
noapte de noapte o aud
în grădina visului meu fără de somn
Ea cîntă Sionul străbunilor
ea cîntă vechea Austrie
ea cîntă muntii si pădurile de fagi
Bucovina
cîntece de leagăn
îmi cîntă noapte de noapte
privighetoarea mea
în grădina visului meu fără de somn.


In memoriam Paul Celan

                                „Mama mea bolnavă
                                 nu s-a întors acasă”
                                                 Paul Celan
Nu s-a întors acasă
mama
niciodată abandonată
moartea

de fiu hrănită
cu lapte negru

acesta îl tinu în viata
înecată
în sîngele cernelii

Între rînduri tăcute
necuvîntul
în spatiul gol
luminînd


Mormîntul lui Paul Celan

Nici o floare plantată
aceasta ar fi de prisos

Nimic de prisos
doar
un mac sălbatic bîrfitor
cu limba neagră
ne aminteste
cine a înflorit.
sub el.

Tatăl nostru

Tatăl nostru
ia-ti înapoi numele
noi nu îndrăznim
să fim copii

Cum
ziceam Tatăl nostru
cu glas înecat
cu steaua de lămîie
bătută pe frunte

Rîdea nebuneste luna
satelitul vielor noastre
rîdea clovnul mort
care ne-a promis un salto

Tatăl nostru
îti dăm înapoi
numele tău
fă mai departe pe tatăl
în cerul
fără prunci
fără aer.

                      Traduceri de Laurentiu POP  si Mircea M. POP

Home