Serban AXINTE
* * *
Ti-au dereticat cu limba gãurile cele mai joase
si cele mai invalide,
te-au obligat sã înduri dansul provizoriu
al celor de dinaintea mea.
Acum toti cred cã spectacolul se va desfãsura
într-un alt cadru:
Vrei?
Tu vrei, dar putin îmi pasã.
El va veni, va face fotografiile,
îsi va trece numele în cartea de onoare.
Sã nu-i ceri sã-ti sufle versurile
pentru cã mereu încurcã rima masculinã cu rima femininã
si oricum nu-i pasã ce iese.
* * *
Pe cine înteleg mai bine,
pe cine astept sã mã ia de guler
si sã mã azvîrle în sant.
E opera unei încercãri de apropiere
între cadîna desperecheatã
si idolul european
cu limba tãiatã.
Dacã as sta pur si simplu
si i-as lãsa pe altii sã se miste sau sã vorbeascã în locul meu
n-as mai putea sã particip
la adunarea si la scãderea oaselor mele.
Merçi.
