RECENZII

Liliana BĂLAN

EXISTĂ POETI

Unul dintre acestia s-a născut la Seul, la 20 mai 1910. Cum ocupatia japoneză presupunea oprimări si restrictii, a trebuit să plece în China, la Shanghai, unde a studiat si de unde s-a întors în 1945, ca profesor de liceu. Pasiunea pentru literatură l-a adus înapoi, în tara cocorilor si a florilor care au acelasi nume cu universul (« kosmos”). Pasiunea aceasta poartă, mai precis, numele Shakespeare. Devenind profesor de literatură engleză la Universitatea din Seul, si-a dedicat timpul si energia studierii operei celui care „a făcut lumea în sapte zile”, cum stim noi de la Marin Sorescu.
Profesorul este PI CHUN DEUK. Scriitorul este GÂM – A. Cu acest pseudonim a semnat pînă în 1987 poezii, studii, eseuri. Unul dintre acestea din urmă figurează în programa de liceu – Inyeon (Karma) – si este povestea întîlnirii de trei ori cu aceeasi fată (japoneza Asako) într-o viată de om cu asteptări, renuntări si iluzii. De altfel, întreaga sa operă este străbătută de un fior nostalgic redat cu naturalete si simplitate.
Volumele Inyeon (Karma – eseuri), Sengmyung (Fiinta – poezii) si The Flute Player (Flautistul – culegere de poezii si eseuri) sunt  principalele titluri care i-au adus lui GÂM-A Ordinul „Eungwan” pentru merite culturale, oferit de guvernul coreean. A primit, de asemenea, premiul „Founder’s Litterature Award” din partea ziarului „Dong- a” si din partea Universitătii unde a fost profesor pînă în 1976, „Seoul National University Award of Pride”.
Dar omul care si-a spus, scriind, GÂM-A a vrut ca opera să nu mai fie. Asa că, în ultimii 20 de ani nu a mai publicat nimic, pentru că „un autor nu trebuie să mai scrie, dacă nu are certitudinea că poate crea ceva mai frumos decît ultima carte”.
Poeziile sale sunt asa cum defineste el dragostea: „nu chiar o cească de ceai cald”, „nu chiar o mănusă călduroasă”, ci o idee mai mult, o „dibuire a unui desen stiut”, a unui „drum într-un oras cunoscut” care-si lămureste conturul în „ninsoarea de-aseară” si în gînduri. Prima lectură dezvăluie doar liniile (Desen), a doua determină identificarea (În clipa asta) si clarifică parabola (Hotul si semintele florii). La orice lectură însă, textele au finetea unor acuarele si simplitatea gnomică a poetilor care, izgonind metafora, topesc în verb roi de petale (Petale căzînd) si ecou din Spinoza (Mărturisire).
De tradus, le-a trădat întrucîtva David Pi, nepotul omului si admiratorul poetului.
Eu doar mi-l imaginez pe cititor un hot de frumusete care dă tîrcoale, sperînd „să fure  măcar semintele florilor”.     
Iată, spre ilustrare, un text emblematic:

Desen

Cînd desenez un desen anume,
Conturez cerul larg, larg, si în albastru.
Casa si masina le fac mici de tot,
Cerul îl las larg, larg, si azuriu,
Pentru ca tatăl meu să se simtă reînviorat privindu-l.
Si cerul îl desenez larg, larg, în albastru.