TINERI AUTORI
Cristian B ĂLEANU
Irosit si lunecând…
Melancolia razelor de soare
pătrunde
prin coroanele regale
ale luminisului –
vals a doi stropi de sînge
născuti din inima străpunsă
diametral...
Dans al cărui timp durează,
răsărit la tangoul primăverii,
ofilit în reveria toamnei...
Frunzele – „la patru ace“ –
se grăbesc pentru a apuca ultimul cîntec,
irosit si lunecînd
în părul ruginit de-anotimp
conducător de soapte
legate cu nod gordian...
Înghetul pătruns în sufletul anului
cristalizează inima încinsă,
cei doi stropi rămînînd
în broderie...
Contrast
De parîma păcatului,
ne împiedicăm cu totii
voit, sau
fără de cunoastere...
De cele sfinte însă,
nu ne putem împiedica,
putini urmînd drumul
făr’ de păcat...
Corida
Solii spectrului solar,
trîmbitează în arenă.
Un ecvestru culege sîngele,
picurînd frenetic
într-o baltă de viată:
strop cu strop,
fortă cu fortă,
suflet din suflet...
Umbra mortii-i
brodată-n ocru rosu,
apropiindu-se –
o ultimă sfortare
aplaudă neantul...
Diferente
Sunetul de egalare
al pauzei cu zero
ne aduce
în paranteze de laborator...
O ecuatie grea,
de-o oră,
m-asteaptă astăzi...
Creierul clasei
substituie vorbele
cu cifre alandala,
însiruite de-a lungul tablei...
Pe fiecare bancă,
stă cîte o carte
cu bratele deschise si,
atentă la calculele
ce se desprind
unul cîte unul,
curge-n siroaie, în craniul
imuabil-matematic...
Numai cartea mea
e cu coatele pe pupitru,
deschisă,
pesemne, metafizicii...
Discordia
Privesc siderat
doi mineri ce ieri
erau înfrătiti de cenusiul cărbunelui...
Astăzi,
privirile lor, pînă-n depărtare,
muscă din mărul discordiei
si înjură
cu ecoul în nefiintă...
Fagurele irosirii
Ciripitul sticletelui auriu
se prelinge
printre crengile bătrîne.
Privirii mele
i se perindă
mii de fascicule de lumină…
Ulita îmi povesteste,
tusind,
itinerariul spre scorbura
unui arbore multimilenar…
Umbrit,
în necunoscut,
încep să gust
dintr-un fagure abandonat…
După fiecare înghititură,
cu mai multă ardoare
musc,
începînd
să definesc
întunericul…
