CÃUTÎND FERICIREA

Ce fericit poti sã fii
Tu, pom încãrcat
De mireasma florilor tale,
în vara fierbinte,
 mã adãpostesc
La umbra trunchiului tãu.

Am sã vin si toamna
în acelasi loc,
Sã mã las sãrutatã
Cu sãrutãri
 de frunze.

în iarnã, sã mã ningi
Pentru a-mi stinge focul
Singurãtãtii mele.
 

* * *
Mi-as zidi
Voluta cuvintelor
A gîndurilor
Pentru înãltarea mea
La tine, Doamne

Mi-as zidi
Propria spiralã
A vietii si mortii

Mi-as zidi
împrejurul inimii
Zidul dragostei.

Dar nu pot
Pînã cînd
Nu voi fi Manole.