MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
ADRIA BĂNESCU
29.VIII.1967 (Buiesti – Ialomita)
MELOS II
E gura cel mai dulce instrument
De sublimat parfum de stirpe rară
Când si pian si flaut si vioară
Se-ntrupă vocii Marelui Moment.
Marcând prezente-n viul săul absent
Difuzii si scindări urcând în scară
Stă, muzica, materie usoară
Cu însăsi viata într-un element
Fără imagine-n real si totusi
Imagine a tot ce se perindă
Memorie-n irepetabili lotusi
Din templul ei izvorul de colindă
Ce în lumină întelege rostu-si
Sublimului – esentă si oglindă.
MELOS III
În galben odorantă armonie
În tot ce are rosul întâmplare
Acustică de Tot în fiecare
Sporeste tonul dreapta sa mânie.
Pe-albastru-ndepărtat de agonie
Vibrează corul mic din Carul Mare
Si fecundarea lor năucitoare
Rodeste muguri verzi de simfonie.
Culoare scrisă orice sunet poartă;
După’năltime-n ochiul ce-o cuprinde
Fiintele deschid luminii poartă
A muzicii extatică merinde
Hrăneste nuantările de soartă
Si vraja ei în inimă descinde.
