România – judetul Ialomita
Adria BANESCU
Este pseudonimul Adrianei Cristea. S-a născut la 29 august 1967 în comuna Albesti, Ialomita. A absolvit Liceul Agroindustrial din Armăsesti, 1986. Solistă de muzică populară în Ansamblul „Doina Bărăganului” Slobozia. A fost membră a cenaclului Dor fără satiu” Urziceni.
A debutat cu versuri în revista „Ateneu”, Bacău, 1987. Publică versuri, eseuri în „Luceafărul”, „Sud”, „Literatorul”, „Columna”, „Cetatea culturală”, „Bucovina literară”, „Helis”. A debutat editorial cu volumul „Inorogul verde”, editura Otion, Bucuresti, 2002.
Lacrimile Mariei-Magdalena
Cu părul Ti-am sters întinarea
ispitei din desert; ce pe picioare
s-a scris în Arhiman culoarea
si Lucifer impietate vie
Iubirii printr-o singură-ntrebare.
Când lacrimile – mai întâi – ce udă
e casa lor! Pe cât uscat stă pragul;
femeie as fi fost fără să-nvie
în ochii Tăi ceresti menirea mea:
„nu mai păcătui, ti-e vrerea crudă!”
Aceeasi astăzi – precum altul timpul –
piatra de-atunci ce ridicată numai
cu gândul Tău de mine depărtată
din mii de gheare astăzi aruncată
pentru păcatul de-a Te fi iubit!
Baladă-ntru nimic mai mult
E noapte si pavăză stele avar
Tinând forta boltii departe
Să nu năvălească prin gurile sparte
Pe negrul pământ de calvar.
Din ‘naltele sfere-esentă-n cădere
Am curs într-o noapte si eu
Sporind nesfârsitul pe lutul plebeu
Si-atât de putin mi se cere!
E ziuă si-n soare comorile-mi tind
Când apă de foc dăruirea
Si taină începe arar-siruirea
A celor ce-n cer se cuprind:
Am munti de lumină cu vârf în durere
Livezi peste roade stăpâne,
Amiezi cu tăcerea mierii din grâne
Si-atât de putin mi se cere!
E viată, sunt oameni, cenusa îmi vor
Nu haina mea de poezie;
Etherul apasă cât cern erezie
Sticlind ochiul lor carnivor.
Mă vor îngropată în lunga scădere
Din vulgul râvnit în zadar
Când pot să le-aduc necuprinsul în dar
Si-atât de putin mi se cere!
E moarte-răsplată primind în vedere
Pur-spirit robia alungă;
Dar până atunci ruga mi-e cale lungă
Si-atât de putin mi se cere!
Focul
Din pământ se despică: înalt, agonic –
Transparente de limbi în surdină;
Macină spatiul pe spatiul dragonic
Breviar din verdea-i lumină.
Rosul valsează în minus si plus
Cu materia smuls mestecată –
Cheamă albastrul galben supus
În rotire coagulată.
Vâsle de aer – sincopări de magie
Ondulează în vârfuri temut
Treceri umbrite arcuiesc în făclie
Energii cu pulsul scăzut.
Pleacă din sfere în desimi de culoare
Pendulări solitare strângând;
Rupe spinos rapsodii de vigoare
Din sălasul de gând.
Preot tăcerii soarbe amurg
Din înalt Prometeu de arsură.
Vulturi din piept si din pântec îi smulg
Aschii lungi cu topită măsură.
Liber să stea libertătii ascet
Suferintei lui se-ntregeste
Si desveleste Tăriei incert
Un pământ ce nu mai sclipeste.
