Am necaz pe tine, suflete!…
Pomii ce mi s-au arãtat unduiau
de floare si ea s-a scuturat
înainte de a lega fructul.
„N-am pus masã norocului
si-n cinstea soartei n-am bãut un pahar”
Dusman mi-a fost norocul
si piazã-rea soarta!
Au uneltit împotriva mea,
legîndu-mã cu frînghia
la cîrma corabiei,
ispitindu-mi calea…
Rindeaua mi-a netezit drumul spre Domnul
si-n umbra spiritului înflorit
m-am smerit odatã cu taina cunoasterii
la picioarele crucii Celui iubit…
„N-am pus masã norocului
si n-am bãut paharul în cinstea soartei!”
Suferinta mi-a fost parte în pãmîntul
celor vii… Calea vietii si a mortii
si-au încrucisat otelul sãbiilor
si m-am adunat în coroanã împãrãteascã
din apele binecuvîntate de Cel Înalt.
Am necaz pe tine, suflete al meu,
cã n-ai slãvit, atît cît as fi dorit
pe Fiul iubit,
eu – vasul de lut smãltuit
la buza Celui Prea Iubit…
Turn de pazã la via din Galaad
este iubirea mea pentru Cel Înalt!
Un Serafim c-un cãrbune aprins s-a atins
de buzele mele curãtite
si cuvintele au înmugurit muguri de salcie
la învierea Celui Prea iubit.
Nu mã tem de cei ce aleargã dupã ispite
si bãuturi ametitoare, zvonul orgoliosilor
cu gurile vietii abia tinîndu-se pe picioare…
Ca un prunc nãscut, fãrã a fi cunoscut jocul.
Am necaz pe tine, suflete al meu
cã n-ai slãvit pe bunul Dumnezeu
atît cît as fi dorit eu –
vasul de lut smãltuit…
Pomii ce mi s-au arãtat unduiau în floare,
dar ea s-a scuturat înainte de a lega fruct!
Turn de pazã în via din Galaad
iubirea mea pentru Cel Înalt!
Mi s-au deschis ochii ca dupã o cruntã
orbire si vãd ceea ce nu-i dat oricui sã stie
cînd toatã alergãtura vietii tinteste
numai la rãu si zilele sînt pentru nelegiuire!
Nu mã mai tem de omul muritor,
nici de mine ispititã de cel rãu.
Rujii din spiritul meu s-au altoit
cu iubirea pentru Cel Prea Iubit!
Durerea mi-a fost partea în pãmîntul
celor morti, înainte sã moarã,
vînturati ca pleava cea usoarã,
vînduti la vreme-nevreme
ispitelor cu miros de moarte amarã…
Nu mã mai tem de omul cel muritor,
nici de mine cea ispititã de cel rãu…
Rujii din spiritul meu s-au altoit
cu iubirea pentru Cel Prea Iubit!
„N-am pus masã norocului si n-am închinat
un pahar în cinstea soartei!”
Durerea mi-a fost partea în pãmîntul celor vii,
Calea Vietii – calea mortii si-au încrucisat
otelul sãbiilor…
M-am adunat coroanã împãrãteascã la sãrbãtoarea
botezului dumnezeiesc, cu plînsul bucuriei
de a fi iesit altfel din apele binecuvîntate
de Cel Prea Iubit!
Am necaz pe tine, suflete al meu,
cã n-ai slãvit pe Bunul Dumnezeu si Fiul Sãu iubit
atît cît as fi dorit,
eu – vasul de lut zãmislit la buza Celui Iubit!
Pomii ce mi s-au arãtat, fructul iubirii-au legat
pentru iubirea Celui Prea Înalt…
