TINERI AUTORI

Ecaterina BARGAN

rostogolire-n fire
pînă nu stii să faci noduri între întîmplări
tot o aruncare de zaruri ramâne
decupez spatiile calde din mine
ar fi just să păstrez măcar un contur
pentru final
să duc proiectiile acolo unde simt
sau învăt a simti
am observat că în momentele de
maximă concentrare nici nu mai respir
de cele mai multe ori tac
îmi asez sevaletul în fata devenirilor mele
si mă fac una cu pînza
pe jumătate doar viată
nu mai e mult si găsesc focarele elipsei
să-mi spui dacă poti trece să-mi faci corectura
dacă da
vei trăi poezia pînă la capăt

opi
sunetele aduc mireasmă de taina
perdeaua se miscă în valuri după melodie
întunericul mă face să mă simt în sigurantă
suntem niste ciudati
inima bate în ritmul notelor muzicale
alizeele vin înspre mine
frigul creste din pielea mea
vreau să vopsesc copilăria
să o ornamentez cu flori
nu funerar
marea se strînge într-un bot de sare
mă privesti cu aceeasi gratie

de dragoste
să aducem pămînt din pădure
să crestem dragostea înaltă
mai înaltă decît teiul ce a atins al saselea etaj cu florile
iar cu mireasma si pe al nouălea
să o crestem deschisă
asa cum e cerul alb deasupra apelor întunecate de
stînci
apele nistrului pe-nserate
stîncile marcate de istorie
niciodată nu m-as fi gîndit că în serile de iunie
pe cînd romanita si macul îsi întind pe cîmpii
suprafetele albe suprafetele rosii
apa e de o culoare mai închisă decît cerul
iar cerul e mai întunecat decît teritoriile împînzite cu
romanită
adică cele albe
o dragoste vreau asa cum este cerul în vară
sau oarecum altfel
plâns din carapace
am renuntat să adorm în suflete albe
să caut raza mai sclipitoare
pînă mi se face frig
oamenii au păsit desculti
în inima mea fără să mă trezească
la ore tîrzii de singurătate
uneori
vreau doar să mă ascund
într-o carapace
si cineva să mă tină în palme
părăsire
îmi las venele deschise
sub podul pe care l-au slefuit îndelung
pasii dragostei
venetie secată
sufletul

ridic pleoapele musc iernile
e camera prea strîmtă
si prea putine tablouri pe pereti
ca să-mi absoarbă sufletul
ruginit în plămîni
de atîta aer străin
de mîini degerate
care de cînd m-am născut
îmi tin deschisă fereastra inimii
deasupra unei mereu alte ierni
ce-si trage delicat acelasi voal
peste trup
si încă mai musc cu dor
din tesătura ei

continuă căutare
dragostea este o corabie largă
sculptată din interior
în care ne căutăm reciproc o viată
mereu în extremităti diferite
si doar urmele pasilor nostri
se suprapun
pînzele albe se întind în zare
îngerii se trezesc
împing ghetarii din cale
întru salvare
cîndva o să adormim amîndoi
în plapuma aceluiasi ocean
aparentă
noaptea cerul e gol
din felinare ninge

uneori a scrie
e ca si cum ne-am ornamenta cu dintii canini
propriile sicrie cînd nici un ochi nu ne mai primeste
în aria privirii sale
timpul miroase a mucegai
rămăsitele mumificate în spatiu
nu îsi mai caută punctul de sprijin
cuvintele nu se pierd în tăcerea amortită
sau în dorul de-a plînge
în asteptarea luminii
prea multă ignorantă si dispret

admir tavanul
urăsc ploaia
asa că stau sub tavan
tavanul meu e acoperisul tuturor
peste tavanul meu păsesc altii
undeva mai sus
mult mai sus
posibil să ne meargă liftul
vidulet
să urcăm un nivel
să lipim stele fosforescente
de tavanul mai înalt
al cerului

cu irisii răsuciti în alb
port haina aceasta cusută cu promisiuni uitate
asemenea unor animale ucise în alt secol
de către alti ochi avizi rătăciti în zorzoane cu perle artificiale
ca într-o orgie fără capăt
ia-mi zdrentele pielea carnea ia tot ce în interior devine
cenusă
dar lasă-mi lumina miscarea ei lenesă prin încheieturile
sedimentate cu asteptări
atît de mult as vrea ultimul fulger să încremenească zig-zag
de răceala matură a iernii
să mă acopere cu petale de iasomie
să devin o pagină albă pe care să mă rescriu

niciodată pînă la capăt
chibriturile arse pe jumătate
îmi amintesc de cuvinte care-si refuză substanta
între confesiune terminală si strigăt
prefer tăcerea cufundată în ceaiul de seară
cu aromă kafkiană
atunci doar mă încearcă teama
că mă voi înstrăina de oamenii
care m-au învătat
să trec dintr-un anotimp în altul
înflorind