POEZIE FRANCOFONĂ
Linda BASTIDE
membră a PEN, societară a Societătii Scritorilor Francezi
Catedrala Saint-Just
Catedrală pelerină,
de-a lungul gri al săptămânilor
văd pulsând timpul care îti devorează umbra.
Întâlnire neglijată cu aripa-marină a aurorei…
Saint-Just tâsnit din ciufuleala noptii,
proptire la marginea vietii oamenilor,
în
rugina sofran
a aurului greu al zorilor…
Strada Dreaptă, anarhie de lumină…
Sunt eu singura ce merg astfel prin oras ?
Sub linistea podurilor,
vara cu multiple arpegii
sfâsie o primă auroră
sub vânturile galbene ale răsăritului,
apoi,
simplu de crezut în eternitatea sa,
muzica verde a mănăstirii.
Păstorii soarelui
si eu,
iată-ne
pe verticala unui cer nimbat de spume clare.
Singuri.
Dimineată tigancă borfasă,
prezentă a Domnului.
Drumul Couleuvre
Drum al năpârcii,
trăind cu limfa verilor nelinistite :
pietrele, cerul înalt si zilele,
vocile lor, ale unui infinit îmbrăcat scurt.
Între drobite si mărăcini,
în lumea invizibilului,
copilăria noastră a scris infinitul linistilor.
Drum al măslinilor vagabonzi
si al pietrelor de lumină,
sub vânturile verzi ale mării,
fiecare din zilele tale albe,
semne oblice cu desene fragile,
este un vis ce pare memorie.
Oprire pe imagine :
caprele sălbatice
mâncau iarba deasă a unui cer prăbusit de arbori
si crestat cu silexuri dure.
Viata făcea vâlvătăi în toate părtile.
Stranii vânătăi ale drumului,
în care
se joacă mirosuri curbe,
încoronate de spini,
aplomb înclinat al stânilor,
lenevite în visul etern al rugăciunilor,
si toată această miere în sfârsit,
la hotarul soarelui.
Traducere de Elisabeta BOGĂTAN
