Stefan BASTOVOI



 
 
 
 
 
 
 


ALT POEM DE DRAGOSTE

în mintea mea s-a fãcut amiazã,
în inima mea zi fãrã vînt
Nici o pasãre nu traverseazã
Trupul meu cel de pãmînt.

Demult au fost vise si vorbe,
Case care ne adãposteau.
De pe atunci fîntînile cu corbe
Din bratele tale mã scoteau.

Era o zi scurtã si sãracã
în care am sezut îmbrãtisati
Pe o bãtaie repede de toacã
Care trezeste-n mãnãstiri pe frati.

Sunetul ei a dispãrut în timp
Cum se ascunde în lînã o cãpusã
Si-i plinã clipa de sînge si argint
Deschisã ca ochiul de pãpusã.

De atunci s-a lãrgit inima mea
Si a încãput în ea cerul si pãmîntul
Si vine uneori o pasãre sã stea
Ca sã-mi ciupeascã viu din ceafã gîndul.

în mintea mea s-a fãcut amiazã
în inima mea zi fãrã vînt
Doar o pasãre mai traverseazã
Trupul meu cel de pãmînt.

Si de atunci s-a lãrgit inima mea
Si încape-n ea moartea si pãmîntul
Cînd noaptea se prelinge printr-o stea
Si îmi acoperã ca ceara gîndul.

Privesc o zi care va fi pe urmã -
în ceafa mea topindu-se la soare
Vin porcii evanghelici ca sã scurme
Apoi se duc si se îneacã-n mare.

Alãturi ceafa ta se odihneste
Si pãrul e ferit, încã o datã,
Si-i liniste, si moartea siroieste,
Asa cum n-a fost niciodatã.

în crãpãtura dintre vesnicii
Coboarã gînduri multe si regrete
Care parcã ar vrea sã ne repete
Cã n-o sã fiu si nu o sã mai fii.
 

ALT POEM DE DRAGOSTE

Ce îti voi spune, ca sã mã asculti,
Cînd timpul a mugit ca un vitel
Si nu ne vom vedea de-acum defel?
Stau pe acoperis porumbi adulti,

în rînd si albi ca dintii de copil.
Zîmbeste streasina si cerul e noros.
Care din noi a fost mai norocos
Si-a plîns tîrziu, si s-a ferit subtil?

Copilul meu, e greu si e tîrziu
Si aflu vesti care mã întristeazã.
Pe case porumbita cocheteazã
Si aflu cã de-acum n-o sã mai fiu.


Home