POEZIE RUSĂ
Nina Nicolaevna BERBEROVA
Motto: Multe si de toate poti uita
Si atît de multe poti ierta
Dar nicicînd nu te-nchina
La perfida josnicie
Autoarea renumitei cărti de amintiri Povestea mea s-a născut la 20 iulie
(8 august, stil nou) 1901 la Sankt Petersburg, în familia unui functionar
de la Ministerul de Finante. Tatăl era de origine armeană, mama provenea
dintr-o familie de mosieri rusi. În familie a primit o bună educatie,
apoi a terminat gimnaziul, iar în anii 1919-1920 s-a aflat la Rostov
pe Don.
Datorită primelor sale versuri a fost primită în 1921 în saloanele
de poezie ale Petrogradului. S-a căsătorit cu V. Hadasevici, împreună
cu care în 1922 a primit permisiunea de a părăsi Rusia. Pînă
în 1925 au locuit la Maxim Gorki, în Italia, apoi s-au mutat
la Berlin si la Paris. Pe parcursul a 15 ani a fost colaborator literar permanent
la cotidianul parizian „Ultimele stiri” unde i s-a publicat si prima proză,
Serbările de la Billancourt, apoi romanele Primii si ultimii (1930), Stăpîna
(1932), Fără amurg (1938).
Dacă primele romane au fost receptate de publicul francez cu destulă retinere,
atunci cartea Înlesnirea participării a primit note mari din partea
criticii (1949). Succesul asteptat i-a fost adus însă de lucrarea Ceaikovski,
starea unei vieti însîngerate (1936) tradusă ulterior în
mai multe limbi.
N. Berberova s-a despărtit de Hadasevici în 1932. Pe timpul celui de-al
doilea război mondial N. Berberova a locuit în Franta ocupată, a devenit
redactor pentru paginile literare ale săptămînalului parizian „Gîndirea
rusă”, unde în anii 1948-1949 a fost publicat reportajul său din sala
de Tribunal în cauza ne-reîntoarcerii lui V. Kravcenko. În
acelasi timp, la New York, „Revista Nouă” i-a publicat cele mai bune povestiri.
În 1950 s-a mutat în S.U.A. si a predat la Universitătile Yale
si Princeton; s-a manifestat în critica literară, a continuat să publice
versuri si proză.
În anul 1972 i-a fost publicată în Germania editia rusă a principalei
sale cărti, lucrarea autobiografică … meu. Această carte a apărut în
Rusia în editie separată într-un tiraj de milioane de exemplare
abia în 1996 si a fost primită cu aprobare de către critici si cu un
mare interes de către cititori, oferindu-i recunoasterea internatională.
Autoarea a cunoscut personal multi oameni de seamă contemporani cu dînsa,
mai ales dintre cei care au făurit gloria literaturii ruse a secolului al
XX-lea: Ivan A. Bunin, Andrei Belâi, Nicolai G. …, Vladimir Nabokov
s.a.
Aprecierile sale vii, inteligente, ironice, uneori perfecte ca formă, o plasează
pe N. Berberova printre marii maestri ai cuvîntului scris.
În ultima decadă a vietii a scris si a publicat lucrări importante
precum Femeia de fier (1981) si cercetarea cu cel mai mare ecou în
presă si la public: Oameni si minciuni: Masonii rusi din secolul al XX-lea
(1986).
Pînă în 1990, N. Berberova a locuit la Princeton după care s-a
mutat la Philadelphia, unde si-a încheiat epopeea vietii la vîrsta
de 99 de ani. Nu cu mult timp înainte de deces, N. Berberova a vizitat
Rusia. Sala arhiplină a MAI a salutat-o în picioare pe aceea care reprezenta
legenda vie a emigratiei rusesti, păstrătoare a culturii ruse si a celei
mai curate limbi materne, ea egalînd ca vîrstă secolul XX. Culegerea
privind evenimentele din acea seară a intrat în fondul scriitorilor
supusi represiunii.
* * *
Pentru viata mea ucisă
am vrut să iubesc
Pentru viata mea ucisă
nu pot să-ndrăgesc
Multe si de toate poti uita
Si atît de multe poti ierta
Dar
nicicînd nu te-nchina
La perfida josnicie
Mîndria mea nu vine
din succese-usoare
Fericirea si linistea
scump le-am plătit
Mie nimeni nicicînd nu mi-a spus
nu plînge
Si de la nimeni nicicînd iertare
n-am voit
Undeva
un sarpe joacă în cîntec de fluier
Altundeva
un spic după spic cade orbeste…
Singurătatea-ti măret ce zdrobeste
libertatea
e glasul tău crud fără vaier
Memoriei Z.N. Hippius
De zece ani nu deschisesem
Cutia ei cea veche
cu scrisori
Azi, cu mîna mea subtire
am ridicat capacul
si le-am atins usor
Pe palidele pagini închinate mie
un fluture căzu din zbor
dormea.
pe versuri, pe vorbele uitate
poate de-un an, poate de zece…
Deodată
a deschis aripa de oranj
(care-amintea de părul ei roscat)
Din taina vremilor trecute a săltat
în zbor
si s-a-ndreptat spre soare
prin fereastră
În ziua cea strălucitoare
în acel prezent de-azur
de parc-as fi săltat o piatră
de pe mormînt celei
ce dormea
demult.
* * *
Copilul cela mic bolboroseste
Că Domnul Dumnezeu a dispărut
se-ntreabă om cu om cînd se-ntîlneste
Secretul oare cine l-a pierdut?
Secretul s-a serpit în fantezie
Secretul s-a topit în dulce somn
Din somn nu va mai fi trezie
El vesnic va rămîne-al noptii domn.
Cu ce folos aluzii jignitoare?
A voastră taină mai bine îngropati!
Din rugăciunea ce în veci nu moare
Un ciob pierdut în tină tot aflati
Moara de vînt
Din nori eu vărs pocal-furie
Născut din fulger la noroc
Urmasii vostri-n neam să stie
(De-ai mei eu n-am avut noroc)
Că-i bine să fii în alai cu Zeus-Pitar
Si nu din gloată parada s-o privesti
Nicicînd n-am scos editii de sertar
Iubire pentru Marx la mine nu găsesti.
Nimicul meu a refuzat să vină
La adunarea zeilor la cină
Se pare că s-a declarat răcit
Olimpienii nu odat’ l-au păcălit
Pe mine nimeni nu m-a invitat
Bineînteles c-am fost prezentă
În loja crinului prea alb
Dormit-am, am votat si-am fost absentă
Si am aflat o taină ca-n poveste
(Secretul lor ce fierbe tunător
Vă veti uimi cu glasul rugător
Nemurire n-a fost, nu este,
nu este!
(1975)
* * *
Purtat de-o roză zboară-un puf
Prin aer spre desisul verde
Să stii tu, chiar de ai năduf
Că si el vede, crede, vede
Cînd suflet n’ai
si marea nu-i niciunde
de unde
spuma mării în galop de cai?
Cînd trestia-mplineste suta
să stea sub vînt
a învătat
si face pe-a tăcuta
Cel care are, vede si aude
Si prinde fosnete si freamăt,
În rîpa-n care creste muschi
El prinde puful care crede.
Dialog înaintea mortii
Te-ai pregătit să-nnapoiezi
permisul
Lui Dumnezeu cel bun,
cu-nchinăciune
Mai bine să-l păstrezi
la drum
Cît e de lung
doar el îti spune.
Si dac-a fost Auschwitz cîndva
Gulagul rus si Hiroshima…
Să nu zici: ocolire, groapă!
Să nu zici
uitarea-n veci mă scapă
Nu te preface
că n-ai fost!
Noi trecem pe de lături sprinteni
Pe la ferestre si ghisee zăbrelite
Dar la perdeaua cu secrete măsluite
Nu mai predă permisul
nimeni.
Prezentare si traduceri de Alexandru SERBAN
