POEZIE GERMANĂ

Bernhard SETZWEIN

Important scriitor german contemporan, s-a născut  în anul 1960 la München. Germanist, absolvent al Facultătii de Germanistică a Universitătii müncheneze, este titular al Catedrei de poetică din cadrul Universitătii din Bamberg. Actualmente este membru al Uniunii Scriitorilor din Germania – presedinte al Filialei Ostbayern. Între 1983 si 1986 a fost director al prestigioasei editurii müncheneze „Friedl-Brehm” Verlag. Colaborator permanent la radio-difuziunea bavareză cu materiale literare si culturale, Bernhard Setzwein este un nume întâlnit frecvent în marile reviste si ziare din Germania. Pentru activitatea sa a primit mai multe premii literare, între care: „Premiul statului bavarez pentru literatură” în anul 1998, „Premiul cultural pentru literatură al landului Oberpfalz” în anul 2003, „Premiul pentru literatură E-ON Bayern”, 2006.
A publicat numeroase  volume (proză, poezie, teatru), printre care: Brandwunden („Arsuri”), povestiri, 1981; Wurzelwerk („Rădăcini”), roman, 1984; Die grüne Jungfer („Fecioara verde”) – roman, Hymon Verlag; Nicht kalt genug („Frig, dar nu îndeajuns”) – roman, Hymon Verlag; Das Buch der sieben Gerechten („Cartea celor sapte drepti”), Hymon Verlag; precum si numeroase piese de teatru bine primite de public si de critica de specialitate în marile ziare de limbă germană: „Süddeutsche Zeitung”, „Neue Züricher Zeitung”, „Frankfurter Rundschau”. Ultimul roman apărut la editura „Lichtung”, în decembrie 2007, poartă titlul „Un tinut ciudat”. Poemele de fată, inedite, ne-au fost puse la dispozitie de autor si apar în premieră la Editura Anthropos din Timisoara.

 

Serviciul de deszăpezire

În omienouăsutecincizecisidoi
se difuza la noi în cinematografe Heidi,
cu Theo Lingen
în rolul lacheului din casa Sesemann,
iar Republica Federală Germania
devenea membru în Fondul Monetar International,
timp în care, la Ulm, venea pe lume
un anume Ulrich Hoeneß,
mai tîrziu
fabricant de mezeluri si campion mondial,
permanent cu gura mare, permanent în atac,
fireste, era doar pentru tară.

În omienouăsutecincizecisidoi, asadar,
la Praga se spunea
totul să îti alunece-n pantaloni,
inima, creierul, curajul, manierele,
iar pantalonii, dimpreună cu toate,
deoarece ti se lua totul,
demnitate, consideratie,
cureaua si bretelele de la pantaloni –
asa trebuia să apari
în fata judecătorului

si să recunosti
totul.
Dar totul,
chiar si ceea ce
nici măcar în visele tale cele mai corupte
si nerusinate
n-ai îndrăznit să visezi, cu toată strădania.

Vezi, tocmai de aceea există acuzatorul,
acela are deja pregătită lista păcatelor tale
si plăcerea nebună
dimpreună cu un rînjet smintit
să mărturisească si ceea ce
tu nici n-ai păcătuit,
căci păcatele, ai să le-nveti la Praga-Pankraz,
în beciurile de pomină ale politiei secrete
(căci secretă e politia secretă
doar atunci cînd fiecare dintre voi a aflat despre ea,
si fiecare tremură de frica ei)

Mai apoi, cînd totu-i mărturisit,
judecătorul zîmbeste,
se arată îngăduitor,
suflă praful de pe sentinta
scrisă deja de multă vreme
si te gratiază cu moartea.

Ceea ce rămîne din tine
va fi ars,
iar cenusa
va fi amestecată
în criblura serviciului de deszăpezire.

Asa ai să zaci apoi pe străzile din Praga
si tu însuti vei avea grijă
ca nu cumva
din neatentie
cineva să alunece iarăsi din viată.

Cine, de fapt, a suflat praful
de pe acea sentintă
a unui tribunal de atît de departe,
asta s-a hotărît aici
si exact aici
s-a împărtit Europa.

Si oare
care serviciu de deszăpezire al istoriei,
cu cenusa atîtor ucisi,
a avut grijă,
ca acea cortină de fier
să nu alunece ceva mai departe spre vest?

Oare cum am arăta noi astăzi?

 

Vînzătoarea de clătite

                              după o gravură de Rembrandt

Locuieste aici Harmenszoon?
Mijnheer von Rijn?
Na, slavă Domnului
că l-am găsit!
Alerg deja de o jumătate de zi,
pe canale în sus si în jos
să-l găsesc pe alesul domn.

Acum spuneti-i că se află aici cea care face clătite.

Da, de bună seamă că ati auzit, si încă foarte bine,
cea care face clătite, din Breetstraat,
si nu-mi vine să cred că Mijnheer
n-o să-si mai aducă aminte de mine.

M-a urmărit o întreagă jumătate de zi,
de vis-à-vis, de pe Hauseck.
M-am si gîndit, ce face ăla de colo?
Cu un creion în mînă?
Stiu acum ce făcea.

Iar dacă tot nu-si aminteste,
atunci spuneti-i:
bătrîna cu pălărie neagră-i aici.

Aceea cu cositele gri.
Cea care mai are doar trei dinti în gură.

Că nu mai sînt o frumusete,
o stiu si singură.
Dar chiar si asa n-ar fi trebuit
să mă facă asa
încît jumătate din Amsterdam
să vină si să rîdă de mine.

Arăt ca o vrăjitoare bătrînă,
de parcă as frige suflete
în loc de clătite.

Ah, ia te uită cine vine,
însusi Mijnheer!
Stiti Dumneavoastră
ce spun de fapt oamenii,
că atunci cînd pun clătitele mele în untul fierbinte
răsare soarele.
Atît de auriu e totul!
Si asta vine de la atîtea ouă.
Iar lucrul ăsta nu îngădui să fie dispretuit.
Mult unt si, fireste, multe ouă!
Asta e toată reteta mea.
Iar pe asta ar trebui s-o vedeti,
cum le lasă gura apă clientilor.
Chiar si copiilor le plac.
Uneori clătitele mele le însfacă si cîinii străzii.
A, da, asta o stie si Domnia Voastră.

Dar de fapt, ce anume aveti atunci împotriva noastră,
a oamenilor săraci?
Nimic, spuneti Dumneavoastră!?
Atunci cum se face că si pe Domnia Voastră
v-ati desenat în chip de cersetor?
Cel putin asa se spune.
Ei, uite, pe asta vreau s-o văd si eu.
Asa ceva nu-mi vine să cred.

Stiti Dumneavoastră într-adevăr
cum vine asta?
Să vinzi de treizeci de ani clătite pe stradă,
pe ploaie, pe vînt,
dar înainte de toate, pe ploaia asta groaznică din Amsterdam.
Cu ploaia din Amsterdam
poti să îneci si pestii, asa spun eu mereu.

Ce mai aveti aici, Mijnheer,
ia să vedem?
Îîîîh, un vînzător de otravă pentru sobolani,
îi stiu eu pe ăstia, specia asta.
Ei se asează aproape întotdeauna
chiar lîngă mine si lîngă cuptorul meu de clătite,
cu bătul lor pe care atîrnă sobolani morti,
iar sus, în cosul agătat de el,
topăie cîtiva încă vii!

Stiu, noi femeile cu clătite,
vorbim un piculet cam mult.
La noi e ca si cu aluatul de clătite,
deseori dăm si peste marginea tigăii,

iar flecăreala se dă de-a dura
pe Breetstraat în jos.

Nu se poate! Ce face ăsta aici?
Se pisă.

Mijnheer, si Domnia Voastră sînteti unul bun!
Iar mai apoi, vindeti asa ceva
domnilor bancheri drept artă?
Apăi de la Dumneavoastră
chiar că se mai poate învăta cîte ceva, Mijnheer!

Dar pe sine însusi, cersetor...
Nu, pe Dumneavoastră să nu vă desenati asa.
Asa ceva poate să aducă ghinion!
De parcă poti sti ?
În asta de aici, asa cum stati la fereastră, cu pălărie,
o pălărie cu adevărat frumoasă,
aici îmi plăceti cu mult mai mult, Mijnheer.
Aici sînteti un gentilom, Mijnheer,
si de fapt ce scrieti Dumneavoastră aici?

Pe mine mă puteti desena asa cum voiti!
Dar că nu mi-ati cumpărat nici o clătită,
asta n-a fost deloc frumos.
Nu, nu, despre clătitele mele nici o vorbă rea.
Acum haideti, veniti mai aproape,
v-am adus un cos plin de ele!
Acum luati-vă, ce mai!
Nici o grijă, de astea nu s-au atins cîinii!

Si, si? Gustoase?
Nu spuneti nimic.
Dar se vede si asa.
Asa să vă desenati cîndva, Mijnheer!
Dacă-mi dati voie să spun:
Ochii mari
si încîntare pură:
Ooooh, clătitele aastea!

 

Vechi soiuri de mere

Nu stim
dacă a fost un Brackler,
un Münsterländer Borsdorfer
ori mai degrabă
mărul de plăcinte Horenburger.

Tot la fel de bine s-ar putea să fie:
Jakob Lebel,
Josef Musch
ori Orleansrenette.

Din pricina apropierii de paradis
ai putea să te gîndesti
si la mărul de Constantinopol.

Ori mai curînd, totusi,
un Oehringer cu dungi sîngerii,
un Winterrambur,
Goldparmäne.

Un lucru este în orice caz sigur:
a fost nepermis de gustos.

(Iar de un Delicios auriu
denumit si galbenul-înecăcios
Eva nu s-ar fi atins  niciodată.)

 

Prognosticul vietii în anul 1606
(anul de nastere al lui Rembrandt)

Dacă am putea ajunge mosnegi,
asa, la vreo 43 – 47 de ani.

Cu toti dintii în gură, pînă la capăt.
Dar cine reuseste asa ceva.

Dacă soarele se-nvîrte în jurul pămîntului,
sau mai degrabă invers,
o  dezlegare a acestei,
mai degrabă neimportante, întrebări,
asteaptă cei mai putini.

Dacă dimpotrivă am descoperi totusi azotul,
– piatra filozofală –
unii spun că-l au deja de mult,
atunci am putea, de exemplu,
transforma mercurul în aur.
Si asta ar fi o chestie!

La stînga si la dreapta străzii Breetstraat,
în Amsterdam,
în noul Ierusalim,
Mesia e asteptat încă.

El va veni!
Fără îndoială.
Si asta nu trebuie să însemne neapărat mîine.
Am încheiat, iată, cîteva afaceri minunate.
Iar în vremuri mesianice
afacerile nu mai joacă nici un rol.
Din păcate.

Ca în curînd la Praga, au să zboare iarăsi
pe ferestre cîtiva lingăi habsburgici,
regenti, partizani ai Romei,
asta mai poti să tot astepti.

Iar mai apoi Boemia e liberă.
Si toti au să bea dintr-un singur pocal,
                          la Cina cea de taină.
Multora însă le-ar face mai mare plăcere
să se poată sătura în fiecare zi.
Iar despre un pocal cu vin,
despre asta nici n-are rost să aducem vorba.

O banită cu boabe de grîu
pe care o semeni în ogor,
aduce la recoltă două banite.
Asta, dacă ai noroc.
Una trebuie s-o păstrezi de sămîntă peste iarnă,
iar din cealaltă  poti să-ti faci pîine.
Dar ferească-te sfîntul să vină o vară ploioasă
si să putrezească totul.

Unul dintre multii ghicitori în stele,

alchimisti si ghicitori în cărti,
a profetit că or să vină vremuri
cînd o banită
va aduce sapte banite recoltă.
Dar asa ceva, în primul rînd,
nu putem, în mod serios, astepta,
iar în al doilea, cel ce a spus aiurează.

Dacă am ajunge în cer, ar fi bine.
Dacă ei, catolicii, cu toti sfintii si martirii lor,
si-ar avea un cer al lor, ar fi si mai bine.
Am avea, cel putin din partea lor,
liniste pînă în veci vecilor.

Iar dacă asta nu se poate întîmpla?
Ar fi frumos, dacă mîine dimineată ar răsări iarăsi soarele.
Marea ar trebui să putem s-o închidem,
pentru ca să nu mai inunde jumătate din Olanda.
Dacă din opt copii, supravietuiesc trei
si depăsesc vîrsta de cinci ani,
atunci trebuie să-i multumesti Dumnezeului tău.
Dacă femeia îti moare la a noua nastere,
nu poti să faci nimic.
Cel mult: să te însori cu tînăra fată din casă.
                
Oare vrea ea să ia un mosneag?
Acum ai deja 47 de anisori.
Si, de fapt, la o asemenea vîrstă,
nu mai poti astepta prea multe.

 

Traducere din germană si prezentare: Eugen D. POPIN