FERESTRELE LINISTII
(text inedit)
Fereastrã deschisã
în acest glas de furtunã
Fatã de mister,
privire de cer.
Încrederii colindelor
i se adaugã sipotul.
Tentatia unei frunti
de a scruta mereu fruntea cealaltã
în chiar carnea sa.
Alt mal
modificã lacrimile,
ridicã linistea
pînã în vîrful copacului.
Mai sus e asteptarea.
Fereastrã
din înãltime
privire
spre casa îndepãrtatã
Veche fereastrã
a unei vîrste negre.
Nevãstuica timpului
trece albeata primei zile.
Fereastrã soare,
Dulce arsurã
a primelor licãriri.
Fereastrã unde
ecluziunea
atinge profunzimea
unui pãmînt deschis.
Pe tãrmul eruptiei
viata se protejeazã
Gîfîialã rece.
Fereastrã imobilã
a linistii verzi.
Un tril de pasãre
desirã dialogul.
Lava curge
exultã
surprinde
creatia
Focul cloceste tãcut
sub cãldura privirii.
Zgomote îndepãrtate
fereastra murmurã.
De la bondar la ciocãnitoare verde
care sparge nucul
ofranda se apropie.
Fereastra oferã.
Naturii i se adaugã un zbor leger
alb
tresãrind sub tipãtul uimit al
pãsãruicii.
Puterea nu apartine decît luminii.
Fereastra îsi scrie
istoria de poveste a vîrstei,
traverseazã timpurile,
aduce fructe.
Miscãrile gîtului sãu
seamãnã cu pîrîul
care anuntã potecile.
Fulare de iarnã se agatã de ziduri.
Timpul se acoperã cu blîndetea în care
se încãlzesc iar cuiburile.
Fereastrã,
suflet zidit...
(Traducere si prezentare, Rodica DRAGHINCESCU)