TINERI AUTORI
Dan BISTRICEAN
*
Plecat fiind
altcineva îmi luase locul
în vizuina aceea ascunsă
într-o pădure de iederă
mă miram că se găsise cineva
care să iubească
un mormînt atît de incomod
(era suspendat pe clădirea unui sanatoriu părăsit)
si în care îmi lăsasem
ca un sarpe care îsi leapădă pielea
gîndurile cele mai demne
de dispret.
*
Cu tine eram atunci
cînd l-am întîlnit pe
omul atemporal
insista să ne povestească
prezentul
eu am vrut să-l alung
tu ai zis
lasă-l
îl ascultai din politete
sau din milă
apoi si tu îi spuneai
lucruri banale
cum că totul curge
la despărtire ti-a dăruit o clepsidră goală
pe care ai strîns-o la piept
ca pe un copil
iar eu am plecat
să caut nisip ca să-ti hrănesti
clepsidra.
*
Eram foarte multi morti tineri
pe acea stradă (o stradă defunctă)
niciunul însă nu-si dobîndise
eternitatea
prin luptă sau duel
eram morti banali
de noapte
amortiti
perplecsi
ca niste reptile lipsite
de căldura sîngelui
spadele noastre nu-si părăsiseră niciodată
locul lor rece
se hrăneau cu rugină
asteptînd zadarnic
iutimea unui brat viteaz
eram morti
fără ca ele
sau măcar noi
să fi stiut asta.
*
Îti sărut genunchiul
(dintr-un bol ne priveste un peste exotic)
tu îmi spui pe un ton plat
că părul îmi miroase a ceai
si lucrul acesta îti aminteste
de copilăria petrecută într-o casă
fără ferestre
unde samovarele erau singurele
fiinte vii
duminica toată ni se strecoară
în inimă
genunchiul tău are finetea
unei piersici.
