Constantin BOBOC

Poezie si destin

Semne de iarnă se văd

în zările albe.

Îngerii scriu poezii pe

noua eternitate.

„E greu să trăiesti numai

printre iluzii!” spune greierele

unei furnici carnivore care

îl înghite grabnic în

musuroiul de la Guantanamo!

Între TEROARE si IUBIRE

greierii mai pot cînta această

OEDIPIANĂ IDEE despre DESTIN?

 

Melancolie

Retras în chilia lui, argatul

culturii îsi scrie memoriile.

Dar BOIERII i-au dat teme

complicate de meditatie. Cea mai

grea dintre ele este: „De ce destinul

lor îi transformă mereu în CIOCOI?”

 

Detinutii politici

Am văzut cum detinutii politici

conversează la televizor

Prizonieri al unor idei obosite

mai discern ei limita dintre

identitate si ADEVĂR?

 

Cenzură

Comisiile actualitătii dispun

pentru fiecare CUVÎNT legi

ortografice si gramaticale. Cu

toate acestea, la colturi de stradă

între STÎNGA si DREAPTA, de ce oare

există eterne COLIZIUNI?

 

Iubire fără sens

Între masină si om s-a

iscat o ciudată relatie de

iubire. Oare este poezie întrebarea:

„Cine este adevăratul conducător?”

 

Pomul de iarnă

Aho, aho! Copii si frati

vrajba este un obicei sau

un ireversibil destin?

Între sentimente si ratiuni, poetul

încă nu stie de ce întotdeauna

ratiunile tortionare înving!