Constantin BOBOC

SENTIMENTE BĂTRÂNE

Tot mai jilavă este realitatea chiar dacă o
secetă cumplită arde spiritul omenirii
(sentimentele au îmbătrînit iar pe buzele timpului
nu se mai aud decît gemetele icnite ale resemnării)
Vom mai reusi oare să găsim în hierofaniile
visului regenerarea Memoriei?

LABIRINTUL SENTIMENTELOR

Dacă ar fi să crezi fiecare chemare ai aluneca
în atîtea pătimase capcane existentiale încît
niciodată nu vei iesi din acest labirint al
sentimentelor la adevărata Lumină unde este
oare firul Ariadnei care sa ne salveze de coltii
însîngeratului Minotaur?).

SENTIMENTE SI DINOZAURI

Mai există încă dinozauri pe străzile
realitătii (obsesii ucigătoare lovesc în fiecare
clipă inima poeziei!)
Îi vad cum merg prin junglele apocaliptice
pentru a smulge încă o bucată de carne a
acestui evlavios vis de iubire (virtutile
Credintei mai pot săne mîntuie de diabolicul
impuls să muscăm din fructul otrăvitor?)
Vampiricii dinozauri încoltesc ultimul poem în
care încă mai vibrează sîngele cuviosului
sentiment!

ADEVĂRUL AMINTIRILOR

Caut adevărul printre amintiri
chipurile noastre se schimbă mereu
impresiile cotidianului pot oare cuprinde
tot orizontul trecutelor experiente prin
care viata devine destin?