Constantin BOBOC
Existentialism
Noaptea e bolnavă iar arlechinii intră
în vacantă
Pe scara hotelului, lîngă bar,
vagabondează iluziile…
Noi am uitat să numărăm clipele si murmurul ploii (amintirile)…
Melancolia lor obositoare ne tine prizonieri
într-o sperantă…
Mîine, odată cu zorii, vor surîde ironic…
Parodia iubirii, seriozitatea mortii, –
alternantă gravă…
Intimitatea se destramă (chelnerii obositi fac pasiente cu plictiseala)
Existentialism.
Impresionism
Posomorît este obrazul linistii (oglinzile
transpirate au o vegetatie ciudată a
amănuntelor)…
Prin strabismul lor bîjbîim,
căutăm să împingem secunda…
Moartea ne surprinde mereu nepregătiti…
(Instantaneu al nuantelor în străvezia
birocratie a imaginilor)
Plutim în imponderabilul certitudinilor
desuete, prea conventionali, prea obisnuiti,
au diformitatea chipului nostru…
„Iar îngerii, unde sînt îngerii?” –
Poate pe pagina cealaltă a impresiei…
Potop de lumină
Plîng stresinile, plîng…
Îngîndurate sălcii visează…
Pe obrazul lacului tresare
un potop de lumină
