Constantin BOBOC

Religia unui poem

Nimic nu este mai de pret decît dragostea!...

Astfel începea religia unui poem să declame

bucuria robului pîrguit...

Toti suntem înfometati de fericire dar cîti dintre noi

stiu să-i regăsească Adevărul deplin în cuvintele

acestui superb Poem prin care Creatia desfăsoară

Cazaniile desăvîrsitelor Mîntuiri?

Idealismul unui anahoret

Privesc Cerul tot mai des, de cînd anii înghesuie clipele

în tot mai vinovate cataclisme existentiale!

Drumuri împotmolite arată Ornicul apocaliptic desi

Limbile Ceasului nu s-au oprit!

Si totusi există Sperantă pe Pamînt pentru Martirii

care încă mai cred ca Adevărul si Frumosul poartă spre

Biruintă bucuria Binelui împlinit!

Bucurie înlăcrimată

Chiar dacă noi vom birui vremea, inima ne doare,

pentru sufletele celor care nu pot intra în Agora

acestui mare Poem al Creatiei, unde numai euharistia

Cuvîntului aduce iertare si Adevăr!

Pentru ei, nu există nici măcar regrete eterne ci

doar Stihiile dezlăntuite ale Urîtului Absolut!