Constantin BOBOC
Religia unui poem
Nimic nu este mai de pret decît dragostea!...
Astfel începea religia unui poem să declame
bucuria robului pîrguit...
Toti suntem înfometati de fericire dar cîti dintre noi
stiu să-i regăsească Adevărul deplin în cuvintele
acestui superb Poem prin care Creatia desfăsoară
Cazaniile desăvîrsitelor Mîntuiri?
Idealismul unui anahoret
Privesc Cerul tot mai des, de cînd anii înghesuie clipele
în tot mai vinovate cataclisme existentiale!
Drumuri împotmolite arată Ornicul apocaliptic desi
Limbile Ceasului nu s-au oprit!
Si totusi există Sperantă pe Pamînt pentru Martirii
care încă mai cred ca Adevărul si Frumosul poartă spre
Biruintă bucuria Binelui împlinit!
Bucurie înlăcrimată
Chiar dacă noi vom birui vremea, inima ne doare,
pentru sufletele celor care nu pot intra în Agora
acestui mare Poem al Creatiei, unde numai euharistia
Cuvîntului aduce iertare si Adevăr!
Pentru ei, nu există nici măcar regrete eterne ci
doar Stihiile dezlăntuite ale Urîtului Absolut!