Johannes BOBROWSKI
       (1917-1965)
A fost fiul unui functionar al căilor ferate, de origine poloneză.
În afară de poezie a scris si două romane, Moara lui Levin si Piane lituane.

Limbă

Copacul
mai mare decît noaptea
cu respiratia lacurilor din vale
cu murmurul peste
liniste

Pietrele
sub rîu
venele strălucitoare
de mult timp în praf
pe veci

Limbă
obosită peste măsură
cu gura ostenită
pe drumul nesfîrsit
spre casa vecinilor.

Memorial

Negru înaintea orizontului
turnat, orasul. Eu număr
furtunile peste el. Mîine plec, vreau să închid
o groapă, părăsită ca acest
oras, care este distrus
pînă la temelie, pe care păsările
îl ocolesc. Un copac
îmi stă în cale. El îmi dă
din frunzisul său.

Ultima iarnă

Al zilei este soarele si
a noptii luna
peste munti.
Totusi inima s-a înecat
de mult în umbrele albastre
ale văii.

Înstrăinare

Timpul
merge de ici-colo
îmbrăcat în haine
din fericire
si din nefericire.

Cel în nefericire
vorbeste cu vocea
berzelor, berzele
îl ocolesc: penajul său
negru umbreste pomii săi,
aici este noapte, drumurile sale
merg în văzduh.
În zori
Pe tine inelule de pe degetul meu
pe care iubitul mi-l dărui
te sărut în fiecare zori
de zi

atît de fierbinte cum el mă sărută
cînd inima-i îmi dăruieste.
Oare el în fiecare dimineată
Tot asa la mine se gîndeste?

Experientă
Semne,
cruce si peste,
scrise pe peretele de piatră al pesterii.

Procesiunea bărbatilor
se scufundă în jos, în pămînt.
Pămîntul se arcuieste în sus,
iarbă verzuie crescută
prin ceea ce se presară.

Pînă la piept
îmi stă torentul,
vocea din nisip:

deschide-te
nu pot trece
mortii tăi
mă gonesc.

Geniul
Ce este geniul de spus e greu.
Voi încerca cu un exemplu, eu,
aceasta să vă lămuresc
ca nimeni să nu mai uite, chitesc.

Vaca, de pildă, nu-i deloc
cu mărul din acelasi bloc.
Totusi dacă vaca se urcă în măr
si de acolo îti dă un măr
pe care cu coada l-a recoltat
atunci, prietene, pe drept esti încîntat.
O asemenea vită încă nu s-a întîlnit
si de aceea geniu o am numit.

Proust
Lumină.
Roteste-te,
lumină, în păr: un peisaj,
stradă cu meri
si cer, o foaie albă
nemiscată în vînt,
mărginită cu linii
subtiri, o listă cu nume
lungi, sunet de clopotei
de argint si de aramă

Roteste-te,
lumină, în păr:
un peisaj, departe,
mereu. Gura închisă.
Un trandafir fraged
pus pe o tîmplă.
                                                  Traducere din limba germană Mircea M. POP