MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
ELISABETA BOGĂTAN
14.IX.1949 (Sânnicolaul Mare – Timis)
PRIN OGLINZI
Te-alungă doruri oarbe prin oglinzi
Înlăcomit de-un chip ce nu se-arată.
Dar cum din urma grea, în vis lăsată,
Să stii s-alegi ce cati si să cuprinzi?
Si cui să stii cărările să-ti vinzi,
Despovărat de tărna lor mirată,
Să stai în zi senină si curată
Doar freamătul de treceri să-l mai prinzi?
De apele oglinzii ti-e mereu
O sete ce te mistuie cu-ncetul,
Si-aroma de cucută nu ti-e greu
Să te convingi c-aduce cu brădetul
Împrospătat de trecere de zeu;
Că apa dă cuvântul si poetul.
RUGĂ
Fiicei mele, Liadana
Sub ploi de lumină fă, Doamne, să treacă
Înspre răspunsuri sub zări adăstând
Si ploi de lumină abate-i în gând
Si pune putere în carnea-i săracă
Si pune culoare în visul crescând
Si-n cale-i fă umbrele serii să tacă,
Fă, Doamne, tăisul cărării să-i placă
Si umple-i urcusul de roade crescând
Si du osteneala sub zări neatinse,
Tristetea o du pe tărâm de niciunde
Si doar cu mirări fă-i cărările ninse.
Să poată, cu mintea, răzbi si pătrunde
Pâclele grele de pleoapă-ne prinse
Si miezul de har ce-n cuvânt se ascunde.
