Singurã fricã de vrãbii,
de vrãbiile care au trãit
cînd eu te iubeam.
A nu mai scrie cînd scriu
e a scrie ca si cum mai scriam
singurã fricã de vrãbii,
las vrãbiile sã-ti mai scrie
pe sticla inertã de geam
exil de teamã, poezie...
 

TRAPEZ

Taie-mã cu fãclii
linia sunã a suflet pe zare,
Taie-mã cu fãclii
putrezesc sfintii în sare.

Taie-mã într-o ocnã
trapez care licãre-n lunã,
Taie-mã, bocnã,
pe la mãrile vid împreunã.
 

CASÃ DE AER

Pînã cînd nu vei mînca
foi de pasãre fixã,
Pînã cînd nu te vei scãlda
în umilitoare aripi
de libelule,
Pînã cînd nu vei trece
prin sufletul mortilor
n-ai sã gãsesti
casa de aer...

(Ce stingi pe inimã ce stingi
strãmosul greierilor albi,
nici pasii de la prag sã-i frîngi
strãmosul greierilor albi.)

Pãrerea cerului s-a dus
în el streangul cel de aur.
 

JURNAL 2002

Duminicã albã. N-ai ajuns pînã la mine.
De fapt mi-ai promis cruce de singur,
De fapt e atîta istorie pãtatã pe labe de pisici,
încît mã mir singur cã merg si cã mor.

Duminicã albã. Opincile mele de copil
sînt în mare la gîtul bunicului.
Bunicul ca si regretul sînt regii mei,
Stãpînesc fãrã sã vrea regatul uitãrii.

Duminicã albã. Nu mai mãnînc terciul din secol,
Mã uit la Florii si la zarzãrii mei printre dinti.