E S E U

Noemi BOMHER

Jocuri si cuvinte despre Broaste săritoare,

cu sugestii despre

ODE adormitoare bahlu ENE

poezia

rostită, privită, mirosită, auzită, pipăită si

dansată

de către BROASTE DE BALTĂ si BROASTE

DE USCAT din jurul fostei capitale

ce titlu serios este acesta?

Subiectul acestui articol îl reprezintă relatia de joc, dintre autor si

materialul pe care se transmite poezia; la început, lirica depindea de cuvinte si

de sunetele lirei , apoi rostirea se fixează pe diferite suporturi, sprijin care

schimbă si tipul de întelegere al imaginilor; discutiile de aici se referă la un stil

poetic special, ce reflectă o vastă suprafată secretă, miscată si absorbită în

valurile ritmului grafic, poezie concretă, ecou al modulatiilor interne semantice

si sonore, se corelează pe internet drept un cod poetic/ verbal combinat cu un

cod plastic/ non-verbal; imaginea dinamică are calitatea de a fi „universalaccesibilă“,

în vreme ce „imaginea poetică“ stă deschisă numai pentru cel ce

cunoaste codul verbal, limba respectivă.

P OEZIA / vară 2010

216

ce semnifică o poezie figurată ?

Grafemele obisnuite, versuri, strofe, nasc

farmecul poeziei numită carmen figuratum / carmina

figurata, (la plural) , poezie, ce are ca prim spatiu nu

sunetul, ci locul LITEREI/ DESEN, pe o pagină de

mătase, de pergament, de hârtie, construieste de altfel

un nou corp poetic. Campionii unui aticism vizual reiau

această plasticitate acrobatică si mimetică a temeliei de

transmitere, fundament care atinge în 1914, prin

Caligramele ( cali / frumos si grama / literă ) lui

Apollinaire substanta unei oglinzi a cărei suprafată

reflectă ascuns lumea cuvintelor, pictopoezie prin

reflectia posibilă lumea lucrurilor, fără a altera

substanta omogenă

Apollinaire, Autoportret .

ce argumente filozofice se aduc?

Desenul aparent mimetic exterior, ori descoperit sistemic si treptat

putea fi usor înteles, poezia religioasă utilizează de la început valoarea simbolică

a soclului, secretul realizat în poezia vizuală, prin imagine sugerată liniar, uneori

dinamic ori abstract, precum o reprezintă linia unui peste pentru crestini ca

semn de recunoastere secretă (Isus Christos este pestele, conform sensului

ascuns al cuvântului Ihtios / peste, în greceste/

Salvatorul, . Pentru C. G. Jung pestele ar putea simboliza

continuturile inconstientului colectiv care tin de zestrea

noastră filogenetică, ce reprezenta o importantă pentru sincronismul perceperii,

indiferent de limba de comunicare.

ce argument politice există?

De la început textul figurat, probabil perceptibil

imediat în suport aerian, devenit permanent în sustinere de

piedestal din piatră, desen mai mult sau mai putin magic.

Poezia desenată debutează aproximativ în 1700 î. H. cu Discul .

care sunt termenii?

Poezia gravată, pictată, desenată, scrisă, tipărită, imprimată digital,

depinde acum foarte mult de directia de scriere si de forma literelor din rimă,

precum se observă în spatiul teoretic si sofisticat numit, în functie de organizare

grafică: carmen figuratum , poezie desenată, poezie vizuală, care devenit o

creatie dinamică, opera aperta , c aligrame , ori, cum sugera St. Mallarmé o

azvârlire de zaruri, Le livre: Un coup de dés ,două coperte între care paginile se

puteau misca de lectori. În diferite limbi, constructia mobilă apare definită în

functie de sustinerea din Galaxia Gutenberg sau Marconi.

ce caută broastele în poezie?

Am ales amfibianul broască, drept simbol al poetilor ieseni pentru că

ironic se răspunde la întrebarea „la ce bun poetii?” Poetii sunt ”făcători de

sunete / cuvinte”, forma poeziilor este legată de poiein / facere, si de poietas /

P OEZIA / vară 2010

217

cel care face. (Platon, Fileb , 51b, Timeu , 28a) „ceea ce e frumos, e frumos pentru

totdeauna si e frumos pentru sine”.

Acest model etern de ritm al cuvintelor este privit de prin intermediul

cunoasterii / creatie provenit din latină si adaugă la poiein, o facere ajutată

de creatie, comparată cu melodia naturală a broastelor, pe care unii le cred

frumoase si benefice, altii se tem si le văd urâte / deformitas ; ei nu înteleg

natura particulară a corpului acestora, simetria bilaterală a membrelor,

armonia părtilor, modul de apărare al integritătii trupului. Răul nu există în

natură decât ca diminuare a binelui. Subiectul poeziei nu mai este res pictae , ci

res gestae, de la un element al naturii spre unul uman către unul filozofic.

Simbolul oferit de broaste, aparent malefic, poate fi un mod religios si ironic

de a percepe cântecul din unghiul de vedere laudativ ori ironic. Fr. Rabelais

afirmă în Dictionar obscur că broastele sunt grini cu ochi si o coadă si prostii

sunt numiti grini după Platon, Pliniu sau Aristofan, adică simbol al flecărelii si

prostiei si… Totusi… simbolul oferit de broastele flagel biblic sunt fiinte

selenare, cinstesc noaptea melodios prin muzică aleatorie si sunt în continuă

metamorfoză, asociate ploii si fecunditătii, barometru al vremii, iar primii

crestini simbolizau Învierea prin o broască asezată pe o floare de lotus.

Masca animalieră apare încă din epopeea comică atribuită lui Homer

Batrahomiomahia, ori din străvechea populatie a fabulei cu diferite etape

teatrale (Aristofan, Broastele ) până la laude contemporane literare (A. Zanca)

sau politice, cu sărutul pentru Printul fermecat, cu accent pe săritură, fie pe

cromatică sau muzică aleatorică, nouă ne apare ideală. În visuri broasca

reprezintă un simbol al supunerii si al refuzului de a crede orice, de aceea Ion

Iovan re-scrie un Mateiu I. Caragiale despre Făt Frumos si carâta de sticlă.

Orăcăitul broastelor are mii de imitatii, unele în context laudativ (Antonio

Patras îl citează în contextul gratiei ).

cum era spatiul râului Bahlui?

Am numit aceste mici chemări spre poezie, bahlu / ene , aromitoare /

adormitoare, cum sugerează versurile ironice ale lui Vasile Alecsandri din Odă

către Bahlui, râul ce trimite spre bahnă / mlastină cu negre unde, ce străbat

fosta capitală a tării, Iasul:

„Adeseori departe de-a lumei triste valuri,

Cu pasuri regulate eu măsur al tău pod,

Bahlui! locas de broaste! râu tainic, fără maluri,

Ce dormi, chiar ca un pasă, pe patul tău de glod.”,

adică ode ironice, adresate măsurat de pe un pod al timpului , cu

îndoieli asupra unor structuri ale imaginarului LAUDATIV, detasate de poeticul,

ne- măsurat .

Fabulele sunt ascunse în locasul broastelor / POETI, de lângă

Bahlui, râu din centrul IESEAN, cu trimiteri spre parcelele poetilor

dinafara râului, priviti din perspectiva câtorva autori bahluieni, contemporani,

adepti ai unei mistice spatiale, asumându-si rolul de fixare în eterna,

CARMEN FIGURATUM / formă de poezie, cu sugestii vizuale, de desen.

În oda lui V. Alecsandri se sugerează opozitia fată de formele odorate,

într-un dialog de tip Gogol (încă nu este în discutie termenul matematic Gogol ,

ci scriitorul rus / ucrainean), ci realitatea păstrată timp de 170 de ani:

P OEZIA / vară 2010

218

"Trecut-au, zic atunce, a tale negre unde

Ca gloria, ca viata, ca visul de noroc!"

"Ba n-au trecut, stăpâne! trist nasul îmi răspunde

Eu le simtesc prea bine, căci mă cârnesc din loc".

Întrucât îmi permit să mă despart de glorie, viată si visul de noroc,

trimise încă din epoca ieseană din 1844, izvorâte de la râul / pârâu cu etimologie

necunoscută, BAHLUI, termen de la care unii au creat cuvinte , cu jocuri

glumete: politehnica Bahluviasiotă, crâsmele Dulcelui Târg al Bahluviasiotilor

( Luca Pitu ) ori titluri precum Inertii de tranzitie, altruisme & bahluviuni

literare (Ovidiu Nimigean) să ascultăm, să mirosim fără să cârnim nasul, altă

percepere a dramaticului, ca spatiu al mâlului fertil, glod tainic, elogiat de

poeti si prozatori din secol XX (G. Bacovia si M. Blecher) .

Azi se scrie mult, se citeste enorm poezie, ritmul apare ca element de

percepere într-o nouă deschidere cosmică si universală, poetii ieseni din

grupulopt, crescut pe aceleasi maluri reusesc să publice propriile lor muzici

aleatorii, în germană, engleză si franceză, nu neapărat ca ironicul op de acum un

secol jumătate, care probabil era anti, dar acum poate fi privită prin răsturnare

dublă, laudativ :

„Când luna se iveste pe-a muntilor gol umăr,

Când pasii mei, ca gândul, prin aburi rătăcesc,

Îmi plac acele imnuri de broaste fără număr,

Ce, chiar ca oarecare, în hor orăcăiesc.”

După ce i-am privit pe câtiva poeti ca pe niste Cavaleri în raiul iesean ,

azi mă refer la aceeasi autori, de data aceasta, fără imaginea restrânsă la

numărul patru, ca pe NISTE BROASTE DULCI DE BALTĂ, devenite BROASTE

DE USCAT, ce transferă credinta poetică din interior spre exterior:

„Atunce în credintă a mea inimă saltă

Ca un glas prietin iubit si asteptat,

Căci gingasele broaste sunt dulci poeti de baltă,

Precum multi poeti gingasi sunt broaste de uscat.”

1844, Iasi

cum apare adecvarea la subiect în 2009?

Alături de uitatul si modernul poem al lui V. Alecsandri vă propun

ASTĂZI un sonet al unui student de exceptie, situat între alti colegi similari a

căror fericită amintire săltăreată apare magic realizată, ÎN PLAN literar, după

două decenii, înainte de a apărea alte discutii ironice despre râul iasan ,

publicate auto - glumet. Sonetul a fost scris de un alumn refugiat de la

Politehnică în anul întâi Litere , am recuperat acum scriptul, din care timp de

douăzeci de ani mi-a răsunat rima cu Bahlui , în stil ce apartinea lui V.

Alecsandri, nu pentru versul alexandrin, ci pentru sugestiile enigmatice.

Personalitatea celor doi protagonisti din minunate săltărete si reale tinereti a

apărut în viziunea relatiei dinspre rostire spre spatiere la un curs despre sonet,

despre o reală posesoare a bijuteriei si a numelui combinat religios si monden,

în planurile: real, în sonet si în peisaj iesean. Autorul, distinsul conferentiar de

azi, Dragos Cojocaru a descoperit rima perfectă în forma: sui / Bahlui / cui ,

lângă verbul ce ne interesează în relatia cu materialul de transmitere si cu

termenul: văzui, toate cu trimitere la relatia cu unicul cercel în formă de cruce si

cu dragostea, posibilă pentru eleganta colegă, patimă posibil carnală, detasată

P OEZIA / vară 2010

219

divin, prin apelul la cuvinte. Nu ne permitem să comentăm rima a doua; streche,

pereche, ureche, veche, întrucât si azi functionează straniul tabu. Am păstrat

ortografia veche si vă reamintesc, sonetul trebuie înteles din versul final, usă

tainică pentru secrete vizibile pentru initiati.

Sonet

Venindu-i chef să se gătească sui,

drăguta Maribel, la-ndemn de streche,

îsi cumpără cercel fără pereche:

cruce fixată-n carne printr-un cui.

Stiau destui că umblă-ntr-o ureche

(la rîndul meu, înfricosat, văzui),

însă moment mai sadic, pe Bahlui,

nici nu visam, măcar că vestea-i veche.

Cînd se iveste brusc într-o instantă,

priveste-o bine, judecă si tu,

admir-o-n gratioasa-i elegantă!

Că zău că-i sade bine, nu zi nu:

urechea-i creste mult în importantă,

atinge culmi de sacru si tabu.

ce reprezintă fantezia între broaste ?

Frumosul a fost definit drept un element uman, un element particular

al filozofiei, un element relativ al rezultatelor. Capacitatea de a crea imagini pe

care le-ai văzut exterior sau le-ai perceput interior, acest model lăuntric, numit

idea , a fost discutată de Platon si a stat la baza interpretării entuziaste a poeziei

în functie de intuitie sau de reguli. Experienta comună ne face să interpretăm

natura opusă artei, conflictul între frumos si plăcere, între logic si rational, între

formă si continut tinzând să stea la baza oricărui tratat de teoria a literaturii.

Apropierea dintre poezie si paradigma vizuală ( ut pictura poesis ) sau paradigma

muzicală ( ut musica poesis ) face ca judecătile despre poezie, niciodată fixe, ci

întotdeauna cu răspunsuri variabile, să contină întrebările fundamentale

specifice contemporaneitătii.

unele

cuvinte bahluiene sar de pe un pod:

Scopul acestor rânduri rămâne recitirea poemelor citate, fie

dansul delicat / dur de la cenaclu, fie cu privirea, si cu ritmul răsfoitului, fie cu

odorat de cerneală, fără miros de Bahlui, cu zgomot provenit de la un CD, si cu

imagini, ce sar după ce sunt pipăite prin clickul mausului si prin noul mod de a

citi ziarele în viitor, auzindu-le!

P OEZIA / vară 2010

220

există o fantezie între broaste continentale?

Vă reamintesc un Haiku de M. Basho (1644-1694), cu ritmul 5-7-5

Balta cea veche.

O broască sărind în ea.

Sunetul apei.