J.L. BORGES

Brunanburh, 937 A.D.

Nimeni de partea ta.
Aseară a pierit un om în bătaie.
Era vivace si-nalt din pura stirpă a lui Anlaf
Spada i-a intrat în piept, spre stînga.
S-a rostogolit pe pămînt si a fost,
o scenă de iad.
Degeaba l-a asteptat, femeia ce nu l-a văzut.
Nu l-au dus corăbiile ce făcută
deasupra lui galbene apele.
În ora diminetii,
mîna din visul tău îl va căuta.
Sîngele tău va fi rece.
Aseară a murit un om în Brunanburh.



Crepusculi

Alba gloată a înserării
a ridicat drumul
drumul deschis ca un usor
vis spre hazard.
Din crîngul rărit
zboară ultima pasăre, ultimul aur.
Mîna peticită a unui cersetor
înmulteste tristetea-nserării.

Linistea captivă-n oglinzi
si-a spart închisoarea.
Întunecat e sîngele
lucrurilor rănite.
Incertul apus a trecut
seara mutilată
în culori nevoiase.


Trofeu

Cum cineva aleargă pe tărm
Uimit de multimile mării,
bucurat de lumină si nesfîrsitul spatiu
am fost martorul frumusetii tale
într-o prelungă zi.
Ne despărtim pe-nserat
în singurătatea ce creste
Cineva se-ntoarce pe stradă sub chipuri
ce te cunosc, fericirea mea se-nserează
gîndind că atît de nobil belsug de-amintiri
s-au pierdut cu greu, încă una sau două
pentru a fi sufletul podoabă
în nemuritoarea-ntîmplare.

Traducere de Victor STIR

Home