în inima Europei se conjura,
SîNT RîURILE
Sîntem timpul. Sîntem faimoasa
CEZAR
Aici este cel pãrãsit de pumnale
TRIADA
Usurarea pe care a simtit-o dimineasa Cezar la
DOOMSDAY
Va fi cînd trompeta rãsunã, cum scria
(Traducere de Victor STIR din volumul Los Conjurados, apãrut
la Alianza Editorial, Madrid, 1985)
CONJURATII
faptul e din 1291.
Se cãutau oamnei de diverse neamuri,
de diverse religii si limbi,
S-a ajuns la ciudata hotãrîre: sã fie rezonabili.
S-au hotãrît sã uite diferentele dintre ei si sã
accentueze ceea ce-i uneste.
Au fost soldati ai Confederatiei si mai apoi mercenari,
pentru cã erau sãraci si obisnuiti cu rãzboiul;
nu uitau cã tot ce face omul este la fel de fãrã
rost.
Winkelried a fost cel ce s-a pironit înaintea
lãncilor dusmane pentru ca ai lui sã înainteze.
Sînt un chirurg, un pastor, un procurator, dar sînt
si Paracelsus si Amiel si Jung si Paul Klee.
în inima Europei, pe pãmînturile înalte ale
Europei se-naltã o fortãreatã a ratiunii si
credintei de nestrãmutat.
Acum sînt douãzeci si douã de tinuturi. Cel al
Genevei, ultimul, este una din patriile mele
Mîine va fi întreg pãmîntul.
Ce spun nu s-a întîmplat cu-adevãrat, dea Domnul
sã fie profetie.
parabolã a lui Heraclit Obscurul.
Sîntem apa, nu diamantul dur,
cea care curge nu care bãlteste.
Sîntem rîul si grecul
care se priveste în rîu. Imaginea
lui schimbã schimbãtoarea oglindã,
în cristalul ce schimbã ca focul.
Sîntem rîul gol asezat dinainte
drum mãrii sale. Umbra l-a împrejmuit.
Totul ne spune adio, totul se-ndepãrteazã.
memoria nu bate monedã.
Fãrã piedicã este ceva ce rãmîne
si cineva ce se plînge mereu.
Aici acest biet corp, un om mort
care s-a numit Cezar
I-a deschis fierul cratere în carne.
Aici cruzimea, aici minutioasa masina
folositã ieri pentru glorie,
pentru a scrie si a face istorie
si pentru bucuria întreagã a vietii.
Aici de-asemenea, altul, prudentul
împãrat ce refuza laurii,
ce conducea bãtãlii si corãbii
orientul si occidentul.
Aici de-asemenea altul, uriasul
A cãrui umbrã va fi lumea întreagã.
Farsalia, gîndind: Azi e bãtãlia.
Usurarea pe care a simtit-o Carol I vãzînd zorii
de cristal si gîndind: azi e ziua spînzurãtorii:
curajului si tortei
Usurarea pe care tu si eu o simtim în clipa ce
precede moartea, cînd destinul ne dezleagã de
tristul obicei de a fi cineva si povarã în univers.
Sfîntul Ioan Teologul.
A fost în 1757, dupã mãrtuiria lui Swedenborg.
A fost în Israel cînd anteriul a rãstignit carnea
lui Cristos, dar nu numai atunci.
Este în fiecare pulsatie a sîngelui tãu.
Nu existã moment care n-ar putea fi craterul
unui infern.
Nu-i un moment care n-ar putea fi apa raiului.
Nu existã moment care sã nu fie încãrcat
ca o armã.
în fiecare clipã poti fi Cain sau Siddharta, masca
sau chipul.
în fiecare clipã îsi poate revela dragostea sa
Elena din Troia.
în orice clipã cocosul ar fi putut cînta de trei
ori.
în orice clipã clepsidra lasã sã cadã
ultima pãcãturã.