Alain BOSQUET

        Despre poezie


Vă prezint
poezia mea: o insulă ce zboară
din carte în carte
în căutarea
paginii sale natale,
apoi se opreste la mine, cu cele două aripi rănite
si pentru a-si odihni cuvintele reci.

Am plătit scump vecinătatea poemului!
Cele mai bune cuvinte ale mele se culcă în urzici;
cele mai bune silabe ale mele visează
o liniste crudă ca ele.

Oferiti-mi zarea care nu îndrăzneste mai mult;
traversati o singură carte înot.
Veti avea, întorcîndu-vă, sonetul acesta
în care respiră păsări
semnate de ocean;
apoi aceste înalte consoane
de unde se observă tumorile
în creierul stelelor.

Fabricanti de ecuatoare,
cărui client, cărui nomad
care nu stie să citească si nici să iubească,
i-ati revîndut poemul meu,
fiara aceasta surîzînd si care la orice silabă
sta să-mi sară la gît?

Limbajul meu e în bernă
de cînd silabele mele
au dispărut si au luat cu ele,
ca pe niste cadouri de nuntă,
toate diminetile mele de schimb!

Poemule, degeaba te alung
ca pe-un valet ce de-un pătrar de veac
îmi fură zăpezile scrise în mînă;
degeaba în lesă te plimb ca pe un
canis ce se teme că-mi sperie zorii,
degeaba te mîngîi,
tu îmi devori una cîte una celelalte imagini,
cu fiecare suflu reîncep,
cu fiecare suflu îmi devii epitaf.

A fost duel
între cuvinte si silabele lor
si au pierit poeme prea bogate.
Limba a sîngerat,
vocala de pe urmă s-a predat.
Conjugam deja enormele reptile.

Iată testamentul meu:
pantera ce-mi urmăreste alfabetul
va trebui să-l devore dacă acesta se-ntoarce.

Traducere de Ion ROSIORU

Home