LIRICĂ ANGLO-SAXONĂ
Laure-Anne BOSSELAAR
Alegînd să rămîn de neconsolat
Auzi cum sună: rationalism –
ce cuvînt urît, umflat cu înfumuratul
rational, sufixat cu nesuferitul –ism.
Mi-l scot din propriu-mi vocabular,
din singurul în care am încredere:
cel condensat, pe care-l protejez
cînd pumnul mi-l ridic la piept, acelasi pumn
pe care-l imprim pe cele paisprezece tughele ale jaluzelelor
pe care le trag în jos chiar acum
ca să nu mai privesc la neclintitul
munte, în care as putea să găsesc
consolare, ceea ce în seara asta nu-mi doresc.
Aleg să rămîn de neconsolat
în cinstea celor paisprezece amărăciuni – una de tighie:
pentru norul din zori care-si rupe sufletul
încercînd să umbrească soarele;
pentru creanga de fag de pe strada Primăverii
făcută zdreantă de fiecare camion;
pentru grădinile pe care le-am plamnta, si-apoi părăsit;
pentru fotografia amicului meu mort,
curbîndu-se în fiecare zi pe usa frigiderului.
pentru cele trei dăti în care m-am împiedicat azi,
pentru corpul meu greoi
si rusinea de-al avea
pentru pumnul dinlăuntrul pieptului
si pentru că l-am ridicat pînă la urmă împotriva tatălui meu
pentru rusinea lui cu mine
pentru rusinea mea
cu el;
pentru că încerc să caut consolare
cu paisprezece tighele lăsate în jos;
pentru încă o zi în care mai mor un pic
dar pe care-o îmbrătisez – împotriva oricărei ratiuni.
(din volumul Zeii mărunti ai amărăciunii, BOA Editions)
Traducere de Mihaela MOSCALIUC
