LIRICĂ ANGLO-SAXONĂ


Laure-Anne BOSSELAAR   



Alegînd să rămîn de neconsolat

    Auzi cum sună: rationalism –
ce cuvînt urît, umflat cu înfumuratul
rational, sufixat cu nesuferitul –ism.

    Mi-l scot din propriu-mi vocabular,
din singurul în care am încredere:
cel condensat, pe care-l protejez

    cînd pumnul mi-l ridic la piept, acelasi pumn
pe care-l imprim pe cele paisprezece tughele ale jaluzelelor
pe care le trag în jos chiar acum

    ca să nu mai privesc la neclintitul
munte, în care as putea să găsesc
consolare, ceea ce în seara asta nu-mi doresc.

    Aleg să rămîn de neconsolat
în cinstea celor paisprezece amărăciuni – una de tighie:

    pentru norul din zori care-si rupe sufletul
încercînd să umbrească soarele;

pentru creanga de fag de pe strada Primăverii
făcută zdreantă de fiecare camion;

pentru grădinile pe care le-am plamnta, si-apoi părăsit;

pentru fotografia amicului meu mort,
curbîndu-se în fiecare zi pe usa frigiderului.

pentru cele trei dăti în care m-am împiedicat azi,

pentru corpul meu greoi

si rusinea de-al avea

pentru pumnul dinlăuntrul pieptului

si pentru că l-am ridicat pînă la urmă împotriva tatălui meu


pentru rusinea lui cu mine

pentru rusinea mea
cu el;

pentru că încerc să caut consolare
cu paisprezece tighele lăsate în jos;

pentru încă o zi în care mai mor un pic

dar pe care-o îmbrătisez – împotriva oricărei ratiuni.

(din volumul  Zeii mărunti ai amărăciunii, BOA Editions)
Traducere de Mihaela MOSCALIUC

Home