TINERI AUTORI
Raluca BRANCOMIR
Si ce dacă
Trupul păsării
mort
lîngă trunchiul copacului
cîntecul ei
despicat de trup
revărsat peste pene
laolaltă cu viermii flămînzi
care-i caută
sufletul.
Si ce dacă
nimeni nu se opreste
doar cuvîntul acesta
despărtit de sens
care descrie
noua formă
albă curată cristalină
născută
din fiinta care se descompune –
sensul
se ascunde
sub pielita literelor
priveste-1:
palpită
are o inimă caldă
si o respiratie
numai a lui.
Poemul
Desprinderea sinelui din sine
începe odată cu primul cuvînt
cu prima silabă pe care o rostesti
în tăcere,
literele se desprind
una cîte una
din gura ta
plutesc în aer
transparente
multicolore
ca niste baloane de săpun
din miezul lor cald
din otrava lor dulce
bei.
Fără-ndoială
cu durere rodesti
încă o dată
poemul
(asa ti-a fost hărăzit
să te frîngi în două, tîrziu,
ca o pîine
un necunoscut
flămînd
să muste din carnea ta
fără să stie
că e carnea ta
fără să stie că dintii lui
îti pătrund încet
inima
creierul).
Mîna dreaptă (II)
Cu mîna dreaptă
îti scriu
cu mîna dreaptă
te mîngîi
cu mîna dreaptă
mă mîngîi în ritmul cuvintelor tale
soptite
rotunde ca piersicile
zemoase
dulci
cu mîna dreaptă întind spre tine
recolta
acestui trup
pe care atît de bine-1 cunosti nu-1 cunosti
îi cauti misterele
îl bei
însetat
cu buze tot mai uscate
cu rouă mea
pe buzele tale
cu mîna dreaptă
îmbrătisez
umbra
aerul
golul atît de mare
care esti tu.
