Daniela BREBEANU
Fără credintă
M-ai uitat într-o secundă
a unei ore de tristete
care se confundă cu linistea.
M-ai lăsat pe marginea
unui drum aproape de final
fără să pot urmări linia de marcaj
(noaptea ochii adorm)
Mi-ai spus la ureche că
nu mă vei dezamăgi niciodată
că eu am fost ce ape care
ai asteptat-o si care nici acum
nu si-a găsit drumul spre tine
(nu simte nimic decît
dezgust si nepăsare)
el: tu esti deosebită!
ea se întreabă cînd îi va spune:
cealaltă e mereu superioară.
Cum as putea să întorc un trecut
într-o clipă de prezent si să mă uit
în oglinda trecută prin chin ?
As vedea fericirea...
Cum ai vrea să-ti preschimb gîndul
Într-o amintirea nu mai veche
De o secundă ?
mi-as oglindi destinul.
mi-ai ascunde oare adevărul
pînă cînd în el as vedea o urmă de
nepăsare ?
m-ai luat în brate si mi-ai spus
că merei vei fi alături.
Gol
Descaltă-te de noapte si de mine,
împletită pe glezna ta de apă
De-a lungul firelor de praf
Care se pierd undeva în carne.
Dezbracă-te de viată si de mine,
închegată pe încheietură ca
O brătară de lut în care
Se frămîntă sufletul.
Piaptănă-ti părul cu smoală si cu mine,
Înclestată în mănunchiuri de ceară
Si-n suflet dezlipit de tălpi
Dincolo de torsiunile-vise.
Spală-te de dragoste si de mine,
În lacrimi izvorîte din alti ochi
Si cusute de gene cu chihlimbar
Pînă cînd altii se vor întreba ale cui sînt.
Găseste-ti oglinda si pe mine
(reflexia te arată gol)
Undeva între doi sori,
Nu unde te astepti că voi fi,
Ci ceva mai departe.
Pentru că totul se vinde
Astăzi
M-am gîndit că poate
O să mă găsesc vreodată
În portofelul tău
Si astfel vei avea nevoie de mine.
Dar cum lumea are idei
Mereu diferite, iar eu
Sînt prea putin romantică
Si pentru că mereu o să-mi lipsească
Ceva (un metru pînă la disperare
Sau pînă la tine)
Mă gîndesc serios
Să-ti spun că te iubesc...
Eu si restul lumii
Tu nu mă iubesti cu cavalerism
Pentru că dragostea nu e un Platon
Fericit de singur,
Ci mă îndrăgostesti cu pasiune
De mîinile si ochii tăi
Care-mi lasă o mare gaură neagră
În piept.
Zilele seamănă tot mai mult cu noptile,
Iar noaptea o putem împărti
În mai multe vise tragice
De amor.
De azi si pînă la următorul păcat
Prin tine nu mai e mult.
Ar trebui să mă împrietenesc
Cu un filosof care să
Mă întrebe în miezul noptii,
Doar atunci cînd sînt cu tine,
Ce este dragostea.
Si apoi am căuta o cale
Spre nefericire si mizerie
Si toate le-as găsi prin tine.
Iau o gura de aer
Într-o gară numită visare
Pentru ca apoi să îmi tin
Respiratia pînă anul viitor,
Cînd nu vom mai găsi
Scaune libere la balcon
Ca să putem urmări o lume în plină
Contrazicere.
Si atunci îti spun să iei un ghem de ată
Si să-l desiri pînă la tine
Ca să nu mă pierd.
Din cînd în cînd, te rog să mai
Agăti de fir cîte o femeie care
Să-mi poată spune cît
De tandru esti în lumina neonului.
