POEZIE FRANCOFONĂ
André BRETON
Textele de fată fac parte din primul grupaj de poeme publicat de André Breton (1896-
1966), intitulat Muntele de pietate (1919) si format din cincisprezece texte
considerate reprezentative pentru începuturile lirice ale cunoscutului scriitor francez
si pentru conceptia sa despre poezie. Pe lîngă faptul că poemele ne relevă influente
vizibile din Gide, Valéry si Apollinaire, grupajul de texte este un fascinant preludiu la
„prima operă pur suprarealistă ”, după cum îsi caracterizează însusi Breton
următorul său volum, Cîmpurile magnetice (1920), scris împreună cu Philippe
Soupault.
Fason
Atasamentul vă risipeste prin tafta
Brodată sperată
În afară de partea în care drapajul auriu se desfăsoară liber.
Ce mai iulie, martor
Nebun, nu mai număra păcatul
Măcar al acestui vechi roman de fete pe care-l citim!
De fete pe care le
Dorim
Se udă (Ans, magazin în punctul uitării), cedînd
La a suge din dulcele izvor,
− O altă voluptate, ce act intentionat te instaurează? −
un viitor, sclipitoare Curte Batavă.
Etichetînd
elixir van dragostea, sîntem oare înzestrati
cu răceală
un fundal de mai mult decît ore, dar chiar de luni? Ele
fac cu batista: Pe niciodată! − Mirosul acoperă
totul la fel de geloasă această primăvară,
Domnisoarelor.
Vîrstă
Zori, adio! Ies din pădurea bîntuită; înfrunt drumurile, cruci toride.
Un frunzis binecuvîntat mă ascunde. Augustul e lipsit de găuri, ca un melc.
Să retii vederea panoramică, absoarbe spatiul si desiră automat
fumurile.
Vreau să-mi găsesc un refugiu precar: vom escalada dacă avem
nevoie de arbusti. Regiunea cu begonii încălzite murmură, ordonează. Cu
cîtă bunăvointă se îmbrîncesc grifonii la volanul ondulat al fustelor!
P OEZIA / vară 2010
97
Unde să o cauti, după fîntîni? Din greseală, mă iau după colierul
său de bule…
Ochi în fata boabelor parfumului.
*
Cămăsi închegate pe scaun. O pălărie de mătase inaugurează
reflectiile urmăririi mele. Bărbat… Un geam te răzbună si ca pe un învins mă
primeste în vesmînt azvîrlit. Clipa revine să alunece pe carne.
Case, mă lovesc de pereti falsi. Se zdruncină! Un pat duios e
împodobit în stil glumet de coroane.
Atinge poezia coplesitoare a etajelor.
10 februarie 1916
Cocosi de mărăcini
Cocosi de mărăcini… si vor fi oare acestea cochetării
de pericol
sau de coafuri în prună?
O! mai ales
pentru că ea mototoleste o mănusă suedeză caldă
aprinzînd niste
duioase focuri bengaleze!
La Tirol, cînd pădurile se întunecă, fiecărei
fiinte fiindu-i luat un
destin
demn, numai, aparitii savuroase,
remuscările
mele: duritatea sa, suferinte,
îndepărtez însemnele scrisorii sale.
André Derain
cîntă – cintezoi – polită si ulcioare coapte în poet.
El si-aude patina catifelînd;
seara
o floare de drobite, cornul ei vă hărtuieste.
Haidem!
pe cînd un înzăpezit Olimp mînca
oare asta a voit
întru strălucirea sa? – Meri. –
Visătoare
mistică mîinilor
aceste scutece albastre ca un sloi,
umanul tremur
si tu: primul-născut este îngerul!
P OEZIA / vară 2010
98
– În zbor de pasăre. – Ce muschi
între frunzele voastre, acoperisuri încîntătoare,
trandafir alb si care se topeste în fum!
Unde pe măsură ce degetele mele
Se deschid către miros – Mai! – acest burlan sau
al baiaderei
pantalon fosneste,
peste mine întinde si verdeată?
Un simulacru de scufie caraghioasă
(si baticul tău scrobit)
să cheme: tremurînd toată
pînza albastră, sora mea, cu numele în pestele mistret.
A! încă în această ceată tandră.
Pădure-neagră 1
Out
Tandră capsulă etc. pepene galben
Doamna de Saint-Gobain găseste timpul lung singură
Un cotlet se ofileste
Relief al sortii
Unde
fără obloane acest pin alb
Cascade
Tăietorii de lemne sînt favorizati
Asta suflă
Ce salubru este vîntul vîntul lăptăriilor
Autorul Hanului Îngerului Păzitor
Anul trecut este imediat mort
A propos
De la Tubingen spre a mă întîlni
Se îndreaptă tinerii Kepler Hegel
Si bunul coleg
Prezentare si traduceri de Petrisor MILITARU
1 Rimbaud vorbeste
