Raul BRIBETE

Domino

 

Habotnic într-al vietii desăvârsit dezastru,

Am dezlegat haloul luminii dintr-un astru,

Si din adâncul său, si din profundul,

Iridescent găsit-am fără – fundul,

 

Prăpăstiei cândva căscate-n mine;

Fără de gres.

Acum mă-ntorc în anotimp printre sulfine.

Ireal de-nalte; un eres,

 

Îsi face loc în spatiul din privire,

Violacee gesturi se desfac,

Din boiul găunos, si-n pura amăgire,

De vechi cavale creste un copac

 

Si-n centrul lui magnific de magnet

Se alipi si gându-mi – marafet

 

Carnaval

 

Scînteie măstile

dus e din tîrg înghetat carnavalul

pe crestete căstile

ruginesc cum în tăise, de cutite valul

 

de plîngeri

orfice glezne rotesc hora sortii

în îngeri

se-adună în boiuri litera mortii

 

si lege

nu este acum la demonică oră

s-o dezlege

nimeni n-o poate: intră în horă.

 

alaiul

trece cu fulger la glezne

pe plaiul

dizolvat în mirifice bezne

somn

 

Rădăcina

e snur

si vina

i-ndur

 

chiar versul

e fad

sterse-s

de fard

 

urmele

pe-obrazul

în hohote

topazul

acum chiar

ochii

se-nchid la

dropii.

 

Chiparosi

 

Ca stupini de-nsingurare, trec prin mine chiparosii,

În oglinda unor spatii care-n tăndări prefăcură

Otărârea mea păgână, când de trei ori tac cocosii

Si când mâinile-mi sunt pluguri, ce stăbat prin arătură,

Iară ura mi-e cuminte, cum lăstunul, cum verdura,

De pe frunte de statuie, de pe chipuri, săritura,

De carnasieră rece si proteică; famelic,

chipul noptii se desfiră,

Dintr-o spiră mică, într-o tot mai mare spiră.

 

Ou

 

Mă dedublam ca serpii

Si mă vărsam ca marea

Prefiguram din volburi

De neguri dezlipirea

 

 

Chipului vechi

De pe chipul nou

Si dintr-o dată oul

Se răsucea în Ou

 

Oul Prim. De la-nceputuri,

Atunci când nicidecum,

Nu era pas zănatic,

Nici să scuturi

Nu era chip,

si nu era nici cum,

 

de pe noema primă,

praful vechi.

se ordonează legi neîntelese,

nimicul meu.

Perechi peste perechi,

Cuvântul meu se tese si destese ...