POEZIE LETONĂ
Leons BRIEDIS
ELEGIE ANDALUZĂ
După Juan Ramón Jiménez
duminică
dimineata unei mahmureli metafizice
atît de insuportabile încît
as vrea să-mi bag capul în streangul-răget
al măgărusului Platero
spînzurînd în visinul singuratic din fata casei
ce-a dat subit în floare
necuviincios
sau în latul clinchetului de zurgălăi ai diligentei străine
aflate mereu în drum spre orasul N.
în care nu va ajunge nicicînd
las totul baltă
închizîndu-mă-nsingurat în inima-mi mîhnită
unde să mă închin unui Isus Hristos de
supremă noblete – El
din această mahala păcătoasă:
sperietoarea din grădină
ce seamănă nemaipomenit
fecioarei Maria
la bătrînete
PE SPÎNZURĂTOAREA AZURULUI
Anotimpul îngerilor sinucigasi
ale norilor juvături putrede pe care
le clatină bătaia vîntului –
spînzurătoarea azurului
înjghebată
din eterna noastră dezamăgire de
noi însine
si de îngerii ce-au fost reîntorsi în ceruri
cărora nici morti
nu le-a fost sortit să coboare
pe pămînt
* * *
în lungile sulite iarăsi se va măcina făină
zadarnic mă ascundeam de grîul acela
zadarnic fugeam de orzul acela
de acea secară
cu îndărătnicie de tăran mă rugam Domnului
să mă aibă în pază
însă roada pe care am cules-o
(desi este aspră)
în pofida a orice-mi rămîne infinit de scumpă
fiindcă nu în pîine se va măcina
făina mea
ci iarăsi în sulite
* * *
farmecul autentic al zilelor ploioase
precum nemaipomenita înflorire a frumusetii ofilite a
unei femei înaintate în vîrstă
asa îmi vii tu întru-ntîmpinare
în cele mai solare zile ale verii acesteia
apoi va ploua îndelung
îndelung si superb va ploua
va tot ploua
cu toate că pe cer nu va fi niciun nor
desi azurul se va încinge alb ca piatra
desi nicăieri nu te vei putea salva de arsită
întreaga vară
cît va fi să tină ea
va tot ploua
cu făptura ta
* * *
mă apropii încet de Cuvînt
nici fir de fum peste
hogeagul fumegător
poteca e năpădită de bălării
pînă-n plin pridvor
usile-s închise etans
la geamuri – obloane
evit să bat
încerc să ascult
sau barem să simt
desi sînt demult convins că acea Liniste
ce
trebăluieste-n acest Cuvînt
în clipa de fată
nu este acasă
* * *
ce cuvînt inexplicabil!
din adîncurile nenăscute
în fiece noapte el răzbate la suprafată
ca un Peste ciudat si
nemaistiut
poate că efemera lui aparitie
clipa de fată
ochilor nevăzută
numai sesizată
fiind singura mărturie că
eu sînt încă viu
(fiindcă un altcineva VIU
pe mine VIU considerîndu-mă
chiar în această clipă încearcă să ia legătură
cu un alt VIU)
l o g o s
ABANDON-EXTERMINATORUL
îngereste iresponsabil
cu aripile fără de căpătîi frînte
hoinăreste pe ulitele marelui oras
prin piete
pe la gunoiste
unde chefuieste bahicul vînt
îngerul adîncurilor:
Abandon-exterminatorul
umblă alandala prin cele mai sordide berării
bodegi vulgare
prin curti indecent de frumoase
unde mănîncă beau si se împerechează
si de nicuna nu-i atras cu adevărat
desi ele însele-i sar de gît
acostîndu-l
de parcă ar fi izgonite din rai
duhorile tămîierilor de aur
prin toate speluncile
ca cersetorul
bate pragurile
semănînd unei stele ce cade din ceruri
fulgerător
spre pămînt
îngerul adîncurilor:
Abandon-exterminatorul
iresponsabil nespecificat
nici chiar în specia îngerilor
căzuti
îngereste iresponsabil
înainte ca al saptele înger
să trîmbiteze
înger al adîncurilor:
Abandon-exterminatorule
Traduceri de Leo BUTNARU
