z

POEZIE CATALANĂ CONTEMPORANĂ

 

Dictatura lui Franco a reusit să ne facă să credem că Spania este un tot unitar, cu un singur popor si o singură limbă, cea oficială, restul – bunăoară catalana si basca – fiind văzute ca un fel de idiomuri provinciale, de vorbit eventual în familie si interzise în scoli. Asa cum observă si Carlos Vitale, distins poet si traducător căruia îi preiau, în cea mai mare parte si cu voia lui, florilegiul de poezie redat în româneste după varianta sa în castiliană, realitătile sunt mult schimbate astăzi, când catalanii si-au câstigat dreptul de a se numi popor aparte în cadrul Spaniei moderne, de a-si guverna teritoriul traditional si a-si cultiva limba proprie. O limbă în care, cu toate oprelistile, catalanii au scris, chiar dacă aproape în secret, si sub dictatură, ceea ce i-a mentinut acestui popor identitatea culturală si natională. Desi în Catalonia fenomenul bilingvismului este genereal, încât multi poeti de-ai locului compun si publică în castiliană, o mare parte dintre ei îsi dezvoltă opera în, sau si în catalană. Versurile de mai jos sunt semnificative pentru sensibilitatea si profunzimea scrisului lor. De asemenea, ele ne pot convinge de faptul că poezia catalană se înscrie firesc între temele si sunetele liricii contemporane universale. [Mircea OPRITĂ]

 

Joan BROSSA

(Barcelona, 1919-Barcelona, 1998)

 

NOSTALGIE

 

O, adevăruri

permanente, chiar dacă tăcute

din lipsă de expresie!