Irina Ioana BRUDARU   



          



***(nu înteleg)

încerc să deschid ochii
cu mîinile ascutite

mama mea are buze de melc
noaptea mă învată să plîng
din toate gurile sufletului
dar eu nu pot
durerea e zăgăzuită
de pleoapele prea strînse ale ochiului din piept.
mă închin cu mîinile înăuntru
plîng cu sîngele înăuntru
si nimeni nu stie
că port zgura în mine
si nu stiu să o curăt
pentru că nu am învătat
nu stiu
să iubesc.

***tu
pune-ti urechea lîngă ultima noapte
ascultă:
oasele timpului se macină lin
cîntecul pietrei albe
îmi dezleagă spaima de tăcere.
te chem
fiindcă vreau să strîng
în ochiul tău stîng
toate stelele
iar în cel drept toti sorii
te vreau
astfel ca drumul vietii
să ne treacă pe palmele noastre

nu stiu de unde vine iubirea aceasta
în mine se stinge totul
si cu degetele încordate ca picioarele de păianjen
te strig:
te vreau.

***
eu tac
noptile mele ascund tot ce-am negat
nu mă învată
să iubesc tăcerea
mîine voi pleca fără tine
la drum mereu
mereu cînd sînt prea aproape de lucruri
îmi imaginez o călătorie
si îmi spun: mîine voi pleca .
ce stii tu despre
luna noptii mele,
luna e cenusa asteptării.

[***]
mi-am zgîriat umărul sfînt
cu unghiile otrăvite
dar sîngele nu a vrut să curgă
am încercat să îmi scot inimile
una cîte una
nu am terminat niciodată
încă mai este una care mă doare
îmi scot veninul din ochi
pînă cînd nu mai am lacrimi.
Eu caut Răul din mine
să îl arunc în urma mea
într-un trecut oarecare
si nu reusesc
oricît as căuta.

[***]
am găsit cîteva cuvinte
pe umărul meu
cobor înspre mînă
si aflu un vers întreg
despre felul cum curg lacrimile
pe marginile oaselor
ascunse sub fată
caut în palmă si văd
o poezie despre cercul absent al iubirii.
pielea mea e o poveste
ce vorbeste în locul meu
pentru că în inimă se aude nisipul.

***
obsesia mea
privirea spre trupul altcuiva
ura mea
pentru al meu
trupul meu se supune pămîntului

umărul rosu se supune sîngelui

sîngele a fost al vînatului,
al spaniolului pe altarul aztec
ultimul sînge a fost al profetului
pe crucea sanctificată prin sperantă

umărul negru se supune întunericului

cînd sînt singură
te caut, caut noaptea în care să-mi îngrop fricile
ascult linistea alături de tine

acesta e sfîrsitul povestii
cu prea putine cuvinte
   

Home