Lucia BICHIS

 

Tu, vino!

 

Mi-ar trebui cuvintele măiastre

Să-mi stingă-n seară ochii plini de dor,

Să nu mai sper mereu spre albe astre,

Că focul lor te vor aduce-n zbor.

 

Părere-i doar sau sufletul suspină?

Amesteci gândurile-n jocuri de copii

Si de te chem la ceas târziu. Tu, vină!

Să ne iubim cu calde poezii.

 

Pe versul lirei îmi cuprinde ochii

Si coarda sufletului s-o alinti usor,

Te-am asteptat o viată, azi m-adună

Si mă cuprinde-n mrejele de dor.

 

Să ne purtăm fiorul întâlnirii

În albul florilor deschise-n noapte

Si să lăsăm doar cântecul privirii

Să ne îmbete cu a sale soapte.

 

Si noaptea să ne fie o cunună

Pe-altarul dorurilor ce se prind,

Să-si poarte pasul sacru împreună

Si noi, mereu, mereu să ne iubim.

 

De dor că-i Ajun

 

Atât de departe esti astăzi,

Atât de târziu. Am albit,

 

E mult de la ultima carte.

M-am stins, m-am ars, m-am topit.

 

Străini-ti sunt astăzi la masă,

Închină cu tine-un pahar,

Plâng mamă! că-mi curge în casă,

De dor, trei lacrimi pe dar.

 

Ti-am pus cărticica de noapte,

Stergarul sfintit de Crăciun,

Spun rugăciunea cu soapte,

Mi-e dor, de dor că-i Ajun.

 

Colindele-s hăt prea departe,

Copiii se-aud pe la porti,

Magii se-ndreaptă spre staul,

Vino acasă de poti.

 

Hotarul străin ne desparte,

Sunt ape ce spală-orice dor,

Hei, maică ! uitat-ai de mine ?

Ti-e traiul acolo usor ?

 

Mai vino la noi în căsută,

Să-ti mângâi iar părul bălai,

Să-ti dau cozonac si-o pungută,

Cu doi gălbiori de pe plai.

 

Isus e cu mine-n odaie,

Te văd si pe tine-n pătut,

E-n staulul oii, în paie,

Si tu esti aici, esti drăgut.