TINERI AUTORI

Viorel BUCUR

 

Ziua cea mai lungă

îmi încălzesc mîinile înconjurînd flacăra lumînării

tu-mi povestesti cum e să strîngi în brate

tigăncuse fierbinti

 

e seara si beau vin

simt pe limbă sîngele graurilor

împuscati de paznicul viei

 

dar

nici măcar betia nu mă mai caută

 

în noptile tot mai scurte dinaintea solstitiului

se-ncolăcesc în jurul tău serpi argintii

ademeniti de laptele sînilor

 

poate

de-aceea ne terminăm atît de repede

 

Întunericul alb

ce zori
mere albe
rotunjite de fosnetul cearceafului

ce vin
ti se varsă-n pahar
rosul palid din păr

ce trist
pîndim lumina captivă
în întunericul alb de nefostă noapte

ce moarte
frunze strivite-ntre palme
asemeni zăpezii subtiate de soare

 

Din alt anotimp

în toamna aceea

ai refuzat să cazi odată cu frunzele

îti ascundea privirea gălbuie

sub fardul vernil de pe pleoape

în toamna aceea

nici frunzele

n-au mai căzut odată cu tine

iar iarna a nins doar cu frunze

din genele tale

si nici măcar muguri

n-au mai crescut

peste fulgii de frunze

dintr-un alt anotimp

 

Nunta fantastică

sovăitori pasii tăi

însirati

peste prima zăpadă

 

între două ninsori

ti-adulmecă lupii stropii de sînge uscat

de pe spinii măcesului

 

adorm lilieci

în culcusul din pesteră

ametiti de miresme frivole

 

iar ceata te-mbracă

în strai de mireasă

pentru nunta fantastică

 

Alunecă ziua în noapte

alunecă ziua în noapte

si-si strînge la piept

pruncul-lumină adormită

încet

tîrîndu-si orele stinse

prin tunelul orbit fără vreme

si nu mai stii cum si de ce

mor frunzele mărului

cînd simt tipăt de păsări călătoare

de ce se înroseste pădurea

sub ploaia de raze si sînge

din nori răstigniti

se-ascunde ziua în noapte

amăgită de sclipirea de înger

a pruncului-lumină adormită