TINERI AUTORI
Viorel BUCUR
Ziua cea mai lungă
îmi încălzesc mîinile înconjurînd flacăra lumînării
tu-mi povestesti cum e să strîngi în brate
tigăncuse fierbinti
e seara si beau vin
simt pe limbă sîngele graurilor
împuscati de paznicul viei
dar
nici măcar betia nu mă mai caută
în noptile tot mai scurte dinaintea solstitiului
se-ncolăcesc în jurul tău serpi argintii
ademeniti de laptele sînilor
poate
de-aceea ne terminăm atît de repede
Întunericul alb
ce zori
mere albe
rotunjite de fosnetul cearceafului
ce vin
ti se varsă-n pahar
rosul palid din păr
ce trist
pîndim lumina captivă
în întunericul alb de nefostă noapte
ce moarte
frunze strivite-ntre palme
asemeni zăpezii subtiate de soare
Din alt anotimp
în toamna aceea
ai refuzat să cazi odată cu frunzele
îti ascundea privirea gălbuie
sub fardul vernil de pe pleoape
în toamna aceea
nici frunzele
n-au mai căzut odată cu tine
iar iarna a nins doar cu frunze
din genele tale
si nici măcar muguri
n-au mai crescut
peste fulgii de frunze
dintr-un alt anotimp
Nunta fantastică
sovăitori pasii tăi
însirati
peste prima zăpadă
între doua ninsori
ti-adulmecă lupii stropii de sînge uscat
de pe spinii măcesului
adorm lilieci
în culcusul din pesteră
ametiti de miresme frivole
iar ceata te-mbracă
în strai de mireasă
pentru nunta fantastică
